Unul din trei americani are strămoşi imigranţi, care au poposit pe Insula Ellis, înainte de a ajunge în Statele Unite. După ce au transformat o parte a insulei în Muzeul Naţional al Imigraţiei, acum, oficialii încearcă să recreeze atmosfera pe de insulă din perioada imigrării masive şi să creeze o nouă aripă, care să cuprindă poveştile oamenilor care şi-au început călătoria spre America încă din secolul XVI.
Autorităţile îşi concentrează acum atenţia asupra celor 200 milioane de imigranţi care au venit în State înainte de inaugurarea Insulei Ellis, in 1892, sau după ce şi-a închis porţile, în 1954, conform publicaţiei The New York Times.
„Povestea insulei Ellis s-a încheiat, dar procesul imigraţiei continuă”, a explicat administratorul National Park Service, care se ocupă de administrarea Statuii Libertăţii şi Insulei Ellis.
Şi Stephen A. Brigandi, preşedinte al Fundaţiei Statuia Libertăţii- Insula Ellis, a punctat că „dacă nu se spune povestea de acum, va fi uitată în 25 de ani”.
De aceea, la iniţiativa fundaţiei Statuia Libertăţii-Insula Ellis, care va finanţa proiectul, aproximativ 19.000 metri pătraţi, care cuprind fostele ghişee de unde se cumpărau bilete de tren şi birourile angajaţilor Park Service vor fi transformate într-o nouă aripă a muzeului, care povesteşte istoria imigrării din secolul XVI până în zilele noastre.
Într-un prim stadiu, aripa va prezenta perioada 1550-1892, perioadă în care Insula Ellis a început să funcţioneze ca staţie pentru primirea şi examinarea imigranţilor. Expoziţia care va spune povestea imigranţilor de după 1924 (când au fost introduse cote privind numărul de străini, insula funcţiona şi ca centru de detenţie, iar oamenii au început să vină masiv în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial) se va deschide anul viitor.
De asemenea, administraţia va organiza şi o expoziţie virtuală care va cuprinde fotografii cu chipurile imigranţilor, iar oamenii sunt încurajaţi să trimită fotogarfii de familie cu strămoşii lor imigranţi.
Insula Ellis atrage, anual, aproximativ două milioane de turişti, iar autorităţile estimează o creştere a numărului de vizitatori, odată cu încheierea lucrărilor de renovare a Statuii Libertăţii.
„La început, guvernul a vrut să se descotorosească de ea. Nimeni nu avea de gând să lase statuia să dispară, dar locul acesta ar fi putut dispărea”, a explicat Brigandi, referindu-se la avanpostul său pe Insula Ellis.
Aproximativ 12 milioane de imigranţi au poposit pe Insula Ellis de la deschiderea ei oficială ca punct de tranzit, în 1892, până la închiderea ei, în 1954. Primele lucrări de restaurare ale insulei au început în 1984. Atunci, principalele clădiri au fost renovate şi au apărut primele fotografii cu străinii care ajunseseră pe insulă.
„Am vrut să fim exacţi, nu să abordăm istoria insulei dintr-o perspectivă mitică‘, a explicat Brigandi, ai cărui străbunici au ajuns pe insulă din Napoli acum un secol.
Expoziţiile organizate pe insulă prezintă poveştile multor imigranţi- de ce au plecat din ţările lor, cum a fost drumul până în America, unde au fost distribuiţi după ce au ajuns pe insulă şi cum s-au luptat pentru a construi America. Sunt prezentate, de asemenea, controversele legate de aspecte ale imigrării (De exemplu, în 1794, în Massachuttes, s-a dat o lege prin care oamenii foarte săraci şi cei care practicau vagabondajul urmau să fie deportaţi, iar imigranţii chinezi nu au avut voie să intre în America din 1882.).
„Sper că oamenii care vor vedea expoziţiile vor înţelege şi vor aprecia mai mult ce au făcut imigranţii pentru această ţară„, a explicat Brigandi.
Dacă doriţi să aflaţi mai multe informaţii despre istoria Insulei Ellis, puteţi accesa site-ul oficial aici.
