De când a devenit preşedintele Statelor Unite, Barack Obama a avut zece întrevederi personale cu actualul preşedinte al Chinei, Hu Jintao – însă abia în această săptămână îl va întâlni pe vice-preşedintele chinez Xi Jinping, care este socotit drept probabilul succesor al lui Jintao la conducerea statului asiatic. Principala temă a vizitei va fi resetarea relaţiilor dintre cele două superputeri – iar Washingtonul se aşteaptă să afle de la viitorul preşedinte chinez în ce direcţie doreşte acesta să ducă economia Chinei, care în acest moment se află în continuare într-o creştere rapidă, însă a început totodată, după cum relatează cotidianul american The New York Times, să dea semne de instabilitate structurală.
Aflat sub presiunea alegerilor care vor avea loc în SUA la sfârşitul anului, Obama îi va prezenta lui Xi o listă de cereri economice: printre acestea se numără uşurarea investiţiilor americane în China, construirea unei economii de consum care să atragă mai multe importuri americane, precum şi încetarea politicii monetare chineze care ţine moneda naţională, yuanul, în mod artificial la o valoare foarte joasă comparativ cu dolarul.
Este puţin probabil ca Xi să poată răspunde public cererilor americane, având în vedere că declaraţiile sale vor fi urmărite cu mare atenţie de către conducerea Partidului Comunist Chinez, care va lua decizia finală asupra numirii sale în funcţia de preşedinte la sfârşitul anului. Mai curând, analiştii americani se aşteaptă ca Xi să facă obişnuitele declaraţii de prietenie şi îmbunătăţire a relaţiilor bilaterale şi să anunţe finalizarea mai multor contracte cu companii americane.
Reformele, necesare, dar dificile
Însă în China, în spatele uşilor închise, elitele Partidului Comunist discută deja despre necesitatea unor reforme – în primul rând în privinţa sistemului de ajutor social, a sectorului financiar şi a proprietăţii funciare. Deşi, după cum subliniază The New York Times, majoritatea economiştilor sunt de acord că aceste reforme trebuiesc aplicate urgent, mai multe grupuri de interese se opun. Acestea reprezintă în mare parte, marile companii de stat, care pe lângă putere financiară dispun şi de o din ce în ce mai mare influenţă politică. „Dacă noua conducere va putea să reducă puterea acestor grupuri, va avea opinia publică de partea sa”, constată Cheng Li, un analist politic al think-tank-ului Brookings Institution din Washington, citat de New York Times; „însă riscurile politice sunt imense”, adaugă el.
La fel de mare este însă şi riscul de a nu face nimic, apreciază New York Times. Atât în rândurile partidului cât şi în cele ale cetăţenilor, oprobriul faţă de noua elită politico-financiară este în plină creştere, iar privilegiile membrilor acesteia, vizibile în viaţa de zi cu zi în primul rând prin apariţia unor maşini de lux pentru care regulile de circulaţie par să nu existe, trezesc furia maselor şi ar putea deveni periculoase pentru stabilitatea naţională.
Analiştii sunt de părere că este puţin probabil ca Xi Jinping să poată implementa reformele încă din primul său mandat; pentru început, el va fi nevoit să lucreze cu aparatul birocratic moştenit de la predecesorul său, care se va concentra asupra realizării planului cincinal elaborat în 2011. Aşadar, până în 2016 umbra lui Hu Jintao va continua să planeze asupra Chinei – iar în acest timp, Xi va trebui să se străduiască să ocupe poziţiile cheie din stat cu apropiaţi ai săi, pentru a putea apoi să îşi pună în aplicare propriile politici economice.
Chimist, guvernator, preşedinte?
Într-un portret al său din New York Times, Xi este descris drept „o persoană care, comparat cu standardele actualilor lideri, poate fi socotită progresivă”. Xi, în vârstă de 58 de ani, a călătorit de mai multe ori în Vest, iar fiica sa este studentă la universitatea Harvard, din Boston. Actualul vice-preşedinte este fiul unui lider al Partidului Comunist, arestat în timpul Revoluţiei Culturale a lui Mao Zedung. La numai 16 ani, Xi a fost trimis la muncă devenind în câţiva ani secretarul de partid al echipei sale de producţie. După ce a studiat chimia la universitatea din Beijing, Xi a fost secretar de partid în mai multe regiuni, iar în anul 2000 a fost numit în postul de guvernator al provinciei Fujian. În 2002, politicianul a devenit conducătorul economic al provinciei Zhejiang, unde a reuşit să aducă creşterea economică la 14% pe an – concentrându-se însă şi asupra combaterii corupţiei în rândurile aparatului birocratic. În 2007, Xi a fost numit Secretar de Partid în Shanghai, o poziţie privilegiată şi un semn că beneficia de încrederea liderilor partidului.
Căsătorit cu una dintre cele mai cunoscute cântăreţe de muzică populară din China, Xi este considerat de către demnitarii străini care l-au întâlnit drept o persoană deschisă unui dialog serios despre reforme economice şi politice; „este un bărbat cu o enormă stabilitate emoţională, un om impresionant”, l-a descris Lee Kuan Yew, fostul premier din Singapore – iar Henry Paulson, fostul ministru de Finanţe al Statelor Unite l-a numit pe Xi, conform portalului de ştiri Bloomberg, „genul de om care se pricepe să ducă la capăt ce a început”. Marile aşteptări pe care administraţia Obama le are de la viitorul lider chinez ar putea fi, aşadar, împlinite – chiar dacă puţin mai încet decât speră preşedintele american.
