Aproape conform tradiţiei, cu numai câteva luni înainte de începerea unui turneu final – Campionatul European din Polonia şi Ucraina – echipa naţională a Angliei se află în stare de şoc. Dacă în trecut aceasta era de obicei declanşată de accidentarea unui jucător important, de această dată este vorba despre demisia neaşteptată a antrenorului Fabio Capello – demisie care este totodată punctul culminant al unui scandal care a început pe 2 noiembrie, în timpul unui meci din Premier League între Chelsea Londra şi Queens Park Rangers.
Către sfârşitul partidei a avut loc o dispută verbală între John Terry, căpitanul echipei Chelsea şi a selecţionatei naţionale, şi unul dintre adversarii săi, Anton Ferdinand. Acesta este, la rândul său, fratele mai mic al lui Rio Ferdinand, care formează împreună cu John Terry cuplul de fundaşi ai naţionalei Angliei. Poate că totul s-ar fi oprit aici, dacă după meci Ferdinand nu l-ar fi învinuit pe Terry că atacul său verbal a avut un conţinut profund rasist. Terry a negat acuzaţia, însă procuratura a deschis o anchetă împotriva fotbalistului lui Chelsea, punându-l pe acesta sub acuzare la sfârşitul lunii decembrie.
Federaţia, nevoită să acţioneze
Din nou, totul s-ar fi putut opri în acest punct, dacă Terry nu ar fi căpitanul echipei naţionale – rol deosebit de important, cel puţin în percepţia unei părţi a opiniei publice care este de părere că poziţia trebuie să fie ocupată de un jucător cu un caracter impecabil; imediat după incidentul cu Anton Ferdinand, presa a cerut să îi fie retrasă lui Terry banderola de căpitan – iar federaţia engleză de fotbal s-a conformat, deşi cu o întârziere de peste trei luni. Fabio Capello nu a fost însă consultat înainte de anunţarea deciziei federaţiei, ceea ce l-a făcut pe italian să declare, în cadrul unei emisiuni televizate a unui post din Italia, că este profund nemulţumit de faptul că nu i s-a cerut opinia, şi că el nu l-ar fi demis pe Terry înainte ca justiţia să ajungă la un verdict.
De data aceasta a fost rândul federaţiei engleze să fie jignită, iar Fabio Capello a fost chemat miercuri la raport. În cadrul discuţiei, nici una dintre cele două părţi nu a vrut să cedeze, după cum relatează cotidianul britanic The Daily Telegraph, astfel încât ziua s-a terminat cu un dezastru pentru federaţie, Capello anunţându-şi demisia printr-o declaraţie de presă.
Şi presa pierde
Atât duşmanii lui Capello cât şi cei ai federaţiei au jubilat în cele din urmă – cei ai antrenorului, pentru că poziţia luată de acesta în cazul Terry a arătat, după părerea lor, că italianul nu a înţeles mentalitatea afişată de britanici în cazuri de rasism, iar cei ai federaţiei, pentru că aceasta a reuşit să piardă un antrenor renumit (şi, este drept, foarte scump, cu un salariu anual de 6 milioane lire) care reuşise să califice echipa la CE 2012 fără să sufere nici o înfrângere.
O mare înfrântă este însă acea parte a presei care consideră plecarea lui Capello un triumf al bunului-simţ: astfel, într-un articol de opinie publicat pe siteul cotidianului The Guardian, autorul Hugh Muir consideră că Marea Britanie „a atins un punct în evoluţia socială cu care se poate mândri pe bună dreptate: rasismul, sexismul şi homofobia sunt luate în serios”. Deşi comentatorii articolului îi dau dreptate autorului, majoritatea atrag atenţia asupra altui lucru: că nu numai rasismul trebuie luat în serios, dar şi norma juridică conform căreia un acuzat trebuie considerat nevinovat până la pronunţarea sentinţei. Deşi Capello nu a fost un antrenor iubit de suporterii naţionalei (atât tacticile sale de joc mai curând precaute cât şi refuzul sau incapacitatea sa de a vorbi limba engleză nu au fost bine văzute de public), totuşi mulţi dintre aceştia sunt de părere că italianul a procedat corect susţinându-l pe John Terry. În cele din urmă, poate că presa, şi nu Capello, este cea care a înţeles greşit sentimentele englezilor.
