Senatorul Mircea Banias, anchetat de DNA pentru corupţie, a trecut de la PDL la partidul lui Dan Voiculescu, anulând majoritatea fragilă a coaliţiei la Senat. Vom asista, în perioada următoare, la un proces de albire televizată a lui Banias la Antene şi de transformare a lui într-o victimă politică a lui Băsescu. În acelaşi timp, Rodica Culcer este dată afară de la şefia ştirilor TVR după o lovitură de forţă a reprezentanţilor USL în Consiliul de Administraţie, care a reprezentat momentul culminant al unei campanii declanşată de ziarele şi televiziunile aceluiaşi Voiculescu. România se află într-un proces accelerat de mogulizare, iar societatea civilă se face că nu observă.
În 1990, în Piaţa Universităţii s-a cerut, pe lângă lustraţie (celebrul punct 8 al Proclamaţiei de la Timişoara), şi acordul puterii pentru deschiderea unui post de televiziune privat independent. Pe vremea aceea nu exista decât TVR, care difuza informaţii distorsionate grav şi manipulatoare. Credeam cu toţii, atunci, că o televiziune alternativă şi competiţia mediatică ar aduce de la sine şi obiectivitatea ştirilor, pentru că, nu-i aşa?, nimeni nu ar risca să se compromită pe o piaţă liberă difuzând informaţii false şi răuvoitoare. Sfântă naivitate! Astăzi avem trei televiziuni de ştiri private aparţinând aşa-numiţilor moguli de presă care exact asta fac: mint şi manipulează pentru a-şi satisface propriile interese economice şi politice. Mai mult, încurajaţi de reacţia slabă a societăţii civile care vede peste tot dictatura lui Băsescu, dar nu vede ce se întâmplă sub ochii lor, aceiaşi oameni, beneficiind de sprijinul politic al USL, acţionează agresiv pentru a monopoliza întregul discurs public românesc şi pentru a-şi impune propria versiune contrafăcută a realităţii româneşti drept singura versiune – cea oficială – a acesteia.
Din acest motiv, cazul Culcer este grăitor. După o campanie de cel puţin un an, lansată de Antenele lui Voiculescu, reprezentanţii USL în Consiliul de Administraţie au reuşit să forţeze revocarea Rodicăi Culcer din fruntea ştirilor TVR, chiar dacă decizia a fost ilegală. Statutul Rodicăi Culcer la conducerea ştirilor TVR poate fi subiect de dezbatere şi controversă, cu pensionarea şi prelungirea mandatutului şi toate celelalte, dar două lucruri nu sunt: 1. TVR are unele din cele mai profesioniste programe de ştiri din mass-media românesti, ceea ce nu este însă foarte greu, având în vedere că televiziunile de ştiri nu produc ştiri ci zgomot. 2. Faptul că un jurnalist care nu se înscria pe linia trasată de moguli şi de opoziţie a fost îndepărtat dintr-o poziţie care nu le convenea acestora printr-o acţiune pur politică. Dacă au reuşit acest lucru din opoziţie, imaginaţi-vă ce vor face când vor ajunge, în sfârşit, la putere! Or, dacă după 22 ani am ajuns să fim nevoiţi să luăm apărarea independenţei TVR în faţa agresiunii lui Voiculescu, Vîntu, Ghiţă, Ponta&Antonescu, atunci ceva nu este deloc în regulă în societatea românească. Suntem martorii unui proces de mogulizare rapidă a României iar cel care refuză să accepte realitatea contrafăcută a Antenelor e îndepărtat sau ameniţat cu represalii politice. Includem aici şi o ameninţare adresată subsemnatului de măscăriciul-şef al lui Voiculescu, care ne avertiza că „îţi vine şi ţie rândul”. Aşteptăm cu interes „să ne vină rândul”, dar până atunci nu ne putem opri să nu constatăm caracterul securistic şi, deci, totalitar al acestor practici.
Şi atunci, de unde vine ameninţarea dictaturii? De la Băsescu, aşa cum au susţinut Ponta&Antonescu la Bruxelles, sau de la ei înşişi? La Bruxelles, Antonescu l-a comparat pe Băsescu cu dictatorul din Belarus, Aleksandr Lukaşenko, şi chiar cu Mussolini. Păi dacă tot l-am pomenit pe Mussolini, poate ar trebui să revedem discursul aceluişi domn Antonescu rostit în Parlament cu ocazia sesiunii extraordinare sau chiar şi pe cel de la mitingul USL din Piaţa Victoriei, în care promitea poporului să scape ţara de „ăştia”. O comparaţie între cei doi atât în ceea ce priveşte conţinutul cât şi retorica ar scoate la iveală asemănări surprinzătoare. La fel, obiceiul lui Victor Ponta de a-şi împărţi adversarii politici în „români” şi „neromâni” dă seama de dimensiunea adânc totalitară a acestui personaj. Nici o simpatie din acest colţ de ziar pentru Elena Udrea, dar să spui că Traian Băsescu şi Elena Udrea nu sunt români numai pentru că vin de la PDL este iresponsabil pentru că reprezintă o incitare la violenţă. După cum la fel de nedemocratică şi iresponsabilă este şi aşa-numita „grevă parlamentară” pe bani, care încearcă să forţeze mâna guvernului la spate. Opoziţa crează precedente antidemocratice periculoase dar pare să nu îi pese de ele tocmai pentru că undeva, foarte adânc, crede că deîndată ce se va instala la putere nu o va mai părăsi niciodată si ca aceste precedente vor fi suspendate odata cu suspendarea democratiei.
Toate aceste evoluţii româneşti – radicalizarea până la extrem a opoziţei, derapajele antidemocratice (reale), atât în fapte cât şi în discurs, ale liderilor USL, încercarea de a impune prin forţă şi intimidare o singură versiune – cea a Antenelor – despre ceea ce se intampla cu adevarat in societatea românească – sunt cât se poate de vizibile, dar, cumva, reprezentanţii societăţii civile nu par să le vadă, de parcă vălul realităţii le-ar fi fost tras peste ochi ca în Matrix.
Pentru că am început amintind de Piaţa Universităţii, pe 14 iunie 1990 un detaşament de mineri în frunte cu celebrul securist Cămărăşescu a ajuns în redacţia României libere, singurul cotidian de opoziţie la vremea respectivă, în aplauzele şi sub îndrumarea atentă a angajatilor ziarelor feseniste, Adevărul, Azi etc. Au spart capete, au devastat redacţia şi au oprit apariţia ziarului pentru câteva zile. Astăzi Voiculescu, Vîntu şi braţul lor politic uselist conduc acelaşi tip de mineriadă împotriva foarte puţinelor voci care îndrăznesc să nu accepte canonul antenist. De data aceasta însă, securiştii nu se mai ascund sub haine minereşti. Se afişează deschis în studiouri de televiziune şi la mitingurile coloneilor în rezervă, unde scandează lozinci împotriva ziariştilor. Nu vor reuşi însă, nici acum, asa cum nu au reusit nici atunci.
