Liderii a 25 din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene – Marea Britanie şi Cehia s-au opus – au convenit asupra noului tratat european care impune o discipli-nă fiscală sporită. Întrebarea este cât de mult foloseşte României acest aranjament.
Cum era de aşteptat, discuţiile despre stimularea creşterii economice şi crearea de locuri de muncă au fost minime la summit-ul „informal” al UE de luni. Dezbaterea s-a concentrat însă asupra tratatului privind responsabilitatea fiscală, la care România a aderat fără rezerve. Marea Britanie şi Cehia – două dintre cele mai liberale ţări din UE, s-au opus. Să fie însă acest tratat o dovadă a dezertării României de la principiile liberale? Nici pe departe.
Liberalism cu linguriţa
Ceea ce reuşeşte să oficializeze noul tratat UE – a cărui principală prevedere este menţinerea deficitului structural la 0,5-1% este impunerea disciplinei bugetare. Din acest punct de vedere, summit-ul este o victorie pentru cancelarul german, Angela Merkel, care a reuşit să îngroape politicile keynesiene, după care deficitele enorme şi inflaţia asigură ieşirea din criză.
Prin urmare, Banca Centrală Europeană nu va da drumul la tiparniţa de bani, iar statele europene (adică Germania) nu se vor arunca să cumpere obligaţiuni greceşti. Politica economică a Europei rămâne una de austeritate. Pentru România acest lucru înseamnă încă şi mai multă austeritate pentru a atinge nivelurile de productivitate cerute de acordul cu FMI.
V-au găsit creşterile de salarii şi pensii?
Fără o creştere a productivităţii nu poate exista o creştere a salariilor şi pensiilor, măcar atât lucru l-a înţeles şi FMI, care a avertizat prin vocea lui Jeffrey Franks împotriva măririlor nesustenabile de salarii şi pensii. Tratatul semnat la Bruxellles consfinţeşte acest principiu. Pensionarii şi bugetarii pot, aşadar, să-l înjure pe Băsescu cât vor că a „tăiat” salariile şi pensiile, dar această tăiere este oficializată acum prin voinţa doamnei Merkel.
Până când România nu va atrage mai multe investiţii şi nu va reuşi să îşi aducă agricultura în secolul 21, productivitatea nu va creşte. Promisiunile Guvernului Boc despre creşteri de pensii şi salarii din aprilie nu sunt, aşadar, decât praf în ochi: dacă vor creşte în lipsa creşterii productivităţii, ori vor creşte pe inflaţie, deci pe butaforie, ori pe creşterea deficitului.Dar, slavă Domnului, acest lucru nu mai este posibil. Deci, vorba lui Moromete, „te găsiră găinile şi mieii?”.
De ce 25, şi nu 27?
Faptul că două state – Marea Britanie şi Cehia – nu au acceptat noul tratat ridică întrebarea: „De ce l-am acceptat noi, dacă pare atât de constrângător şi ai opţiunea să te sustragi? Răspunsul este că Marea Britanie are obiecţii pertinente – legate de piaţa financiară -, Cehia are un preşedinte libertarian eurosceptic – Vaclav Klaus -, iar România nu are nici un motiv să accepte condiţiile UE. Adevărul este că aceste constrângeri vor regla comportamentul actorilor economici în sensul liberalizării, nu al centralizării. Când eşti Marea Britanie sau Cehia, ţări în care liberalizarea a mers foarte departe, decizia de ieri ţi se pare un pas înapoi. Când eşti România, ţi se pare un pas înainte.
„La aşa succese…”
Singurul rezultat pe care l-au obţinut ţările din Est la summit-ul de luni este că vor participa la „unele” reuniuni ale grupului euro.
Sarkozy s-a ţinut tare şi a obţinut în final ce a dorit.Preşedintele Băsescu a calificat acest compromis drept „rezonabil” şi a declarat că ar trebui să credem că aceasta este cea mai bună soluţie la care se putea ajunge. Este?
