Mitropolia ortodoxă din Sibiu este pe cale să îşi recâştige o mare parte a teritoriului său canonic.
În anul 2005, rivalitatea dintre arhiepiscopul ortodox al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, IPS Bartolomeu Anania, şi noul mitropolit şi arhiepiscop ortodox al Sibiului, IPS Laurenţiu Streza, ducea la ruperea Mitropoliei Transilvaniei şi la crearea uneoi noi mitropolii, cu sediul la Cluj. Desigur, explicaţiile oficiale ale reprezentanţilor Bisericii au căutat să mascheze motivele lumeşti ale acestei decizii. De la acţiunea Sfântului Duh şi până la raţiuni pastorale au fost invocate la grămadă pentru a atenua impactul ruperii mitropoliei sibiene asupra credincioşilor neuniţi.
Însă nimeni nu a putut să ascundă reacţia dură a arhiepiscopului Bartolomeu Anania, care pierduse cursa pentru alegerea ca patriarh după trecerea la cele veşnice a Preafericitului Teoctist Arăpaşu, după ce Laurenţiu Streza a devenit mitropolit. De asemenea, nimeni nu a reuşit să explice de ce formarea noii mitropolii avea loc după alegerile pentru ocuparea scaunului metropolitan devenit vacant ca urmare a decesului IPS Antonie Plămădeală şi nu înainte de acest moment, ori după un interval de câţiva ani de reflecţii asupra acestui demers. Însă integritatea noii mitropolii ortodoxe din Cluj a ţinut cu un an mai mult decât viaţa fondatorului ei. Trei eparhii sunt pe cale să treacă sub ascultarea Mitropoliei din Sibiu. Totul ar urma să fie oficializat în şedinţa Sinodului Bisericii Ortodoxe Române din luna februarie. Dincolo de teama unor credincioşi neuniţi din Cluj, mitropolia ortodoxă din Cluj nu este în pericol, ci este vorba de reaşezarea organizării canonice.
Pentru mulţi dintre credincioşii neuniţi sau ortodocşi din Cluj, crearea mitropoliei clujene a avut rolul unui act fondator cu mari implicaţii simbolice. De multă vreme, Clujul revendică statutul de capitală a Transilvaniei, iar tradiţia ortodoxă stabilea faptul că un scaun metropolitan trebuie să se afle într-o metropolă. Iar cum Clujul revendică statutul de metropolă, ridicarea sa la rangul de scaun mitropolitan părea o consecinţă absolute logică. Numai că, atunci când sunt luate astfel de decizii, există şi alte raţiuni decât logica umană. Altfel, nimeni nu ar putea explica de ce Braşovul, care are o tradiţie impresionantă a bisericilor din Şchei, care a fost de-a lungul secolelor unul din centrele românismului şi are este mai mnare decât Sibiul nu este nici măcar scaun eparhial, în timp ce Sibiul are mitropolie.
În acest context, din punctul de vedere al ierarhilor sibieni, înfiinţarea une mitropolii ortodoxe la Cluj părea probabilă, dar nu necesară. Însă ea a apărut ca urmare a alegerilor pentru scaunul de mitropolit din anul 2005. Atunci, episcopul de Caransebeş, Laurenţiu Streza, venit de pe teritoriul canonic al Mitropoliei Banatului, a fost ales ca mitropolit la Sibiu, în defavoarea candidatului susţinut de arhiepiscopul din Cluj, IPS Bartolomeu Anania, şi de cei mai mulţi dintre ierarhii ardeleni.
Este vorba de arhiepiscopul ortodox de atunci al Albei Iulii, Andrei Andreicuţ. Un amănunt important este faptul că, în 2005, mitropolitul de Sibiu a fost ales cu votul tuturor membrilor Sinodului Bisericii Ortodoxe Române, nu doar de către ierarhii ardeleni. Drept urmare, IPS Bartolomeu Anania a iniţiat formarea noii mitropolii din Cluj. Iar împărţirea teritoriului canonic al Transilvaniei a reflectat raporturile de forţă din interiorul Sinodului.
IPS Bartolomeu Anania, care era una dintre cele mai autoritare voci din Sinod, a primit, ca mitropolit, în grijă cea mai mare parte a credincioşilor, în timp de IPS Laurenţiu Streza a rămas mitropolit peste o parte mică a Transilvaniei, care cuprinde Arhiepiscopia Sibiului şi Episcopia Harghitei şi Covasnei, care are un număr redus de credincioşi.
În 2011, IPS Bartolomeu Anania a trecut la cele veşnice, iar arhiepiscopul neunit din Alba Iulia, IPS Andrei Andreicuţ, a devenit mitropolit. Nici această alegere a sa nu a fost scutită de frământări. Împotriva sa a candidat episcopul – vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului şi Clujului, Irineu Pop. Aceste declara că, dacă nu va fi ales, nu va mai candida niciodată la nici o alegere. A fost ales ca mitropolit IPS Andrei Andreicuţ.
Iar episcopul Irineu Pop şi-a încălcat promisiunea şi a candidat, din nou, de data aceasta cu succes, pentru postul rămas liber de arhiepiscop neunit de Alba Iulia. La un an de la decesul IPS Bartolomeu Anania, IPS Irineu Pop a dat semnalul destrămării mitropoliei clujene şi a cerut trecerea sub ascultarea mitropoliei sibiene.
Totul a devenit posibil ca urmare a unei şedinţe commune a sinoadelor celor două mitropolii neunite din Transilvania, care a avut loc în luna decembrie a anului trecut.
Noi evoluţii
În acest context, membrii Adunării Eparhiale a episcopiei neunite din Oradea au decis, vineri, în unanimitate, trecerea sub ascultarea Mitropoliei Ortodoxe din Sibiu. Anunţul a fost făcut de episcopul ortodox Sofronie Drincec. Însă această rearondare trebuie aprobată de Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, care se va întruni în această lună. „Bucuria revenirii sub ascultarea firească este completată cu bucuria numărului mare de voturi pentru”, a spus părintele Cornel Plop, membru al Adunării Eparhiei neunite a Oradei.
Tot la prima şedinţă a Sinodului ar urma să fie aprobată şi rearondarea Episcopiei neunite a Devei, care va trece de sub ascultarea Mitropoliei Banatului sub cea a Mitropoliei Transilvaniei din Sibiu. Episcopia Ortodoxă a Devei s-a format prin desprinderea unui teritoriu canonic al Arhiepiscopiei neunite a Aradului. Sinodul mitropoliei Banatului a aprobat deja trecerea eparhiei din Deva sub ascultarea Sibiului.
Ce se va întâmpla pe viitor
Demersurile eparhiilor din Transilvaniei lasă loc unui exerciţiu de imaginaţie. Cel mai probabil, sun jurisdicţia Sibiului vor trece Arhiepiscopia din Alba Iulia şi Eparhiile din Oradea şi din Deva. Iar sub autoritatea Clujului vor rămâne Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului şi Eparhiile din Baia Mare şi din Zalău. Însă este posibilă şi o schimbare suplimentară. Astfel, ar putea fi reactivate cererile Târgu-Mureşului şi Braşovului de a deveni scaune episcopale. În acest context, este posibilă formarea unei eparhii a Târgu-Mureşului, prin desprinderea unei părţi a tetitoriului canonic al Arhiepiscopiei de Alba Iulia.
Noua eparhie ar putea fi trecută sub jurisdicţia Mitropoliei din Cluj, tocmai în sensul unui echilibru teritorial just al celor două mitropolii ortodoxe din Transilvania, iar Braşovul ar urma să rămână sub acultarea Sibiului. De asemenea, este posibilă ridicarea Episcopiei neunite din Baia Mare la rangul de arhiepiscopie, în condiţiile în care conducătorul eparhiei, Justinian, are deja rangul personal de arhiepiscop. De asemenea, Mitropolia Ortodoxăa Banatului ar urma să rămână cu Arhiepiscopia Timişoarei, cu Arhiepiscopia Aradului şi cu Episcopia din Caransebeş. Însă ar putea primi, deşi este mai puţin probabil acest lucru, şi jurisdicţie asupra românilor ortodocşi din Serbia.
