În a doua jumătate a secolului trecut, trei ierni au rămas în memoria colectivă pentru frigul extrem: temperaturi foarte scăzute, troiene de peste doi metri, tuneluri prin zăpadă şi viteza de peste 100 km/h cu care sufla vântul.
1954 şi marele viscol
Bătrânii vorbesc şi acum despre marele viscol din 1954. În sudul ţării, zăpada a măsurat între 2 şi 5 metri. Atunci, în perioada 3-5 februarie, s-a înregistrat şi cel mai mare viscol care a lovit vreodată România: vântul sufla cu 126 km/h, a explicat Aristida Busuioc, şefă climatologie în cadrul Administraţiei Naţionale de Metreorologie, conform site-ului de turism Visit Romania.
Oamenii au fost nevoiţi să sape tuneluri prin zăpadă ca să poată ieşi afară. Au strâns omătul în căruţe şi l-au aruncat în Dâmboviţa. Abia apoi au fost scoase tancurile Armatei. Oamenii îşi amintesc că, după ce zăpada a început să se topească, au găsit maşini care fuseseră strivite de şenilele tancurilor, conform Historia.ro.
Toate ziarele mobilizau populaţia să iasă în stradă, să ajute la deszăpezirea trotuarelor. „Pe marile bulevarde, camioanele Armatei adunau zăpada şi o aruncau în Dâmboviţa. Uzina Grozăveşti elimina apa caldă, iar zăpada se topea, pentru că altfel, exista pericolul să se formeze poduri de gheaţă”, îşi aminteşte cercetătorul istoric Dan Antoniu, potrivit Adevarul.ro .
Ianuarie 1966
Oamenii îşi amintesc şi de viscolul din 4-7 ianuarie 1966, când, în Iaşi, viteza vântului s-a apropiat de 200 km/h, iar temperaturile au scăzut mult sub -20 grade, conform rtv.net.
1984-1985
Şi iarna anului 1948-1985 a fost una extrem de geroasă, rămasă în amintirea oamenilor pentru temperaturile de peste -30 grade.
„Atunci a venit un viscol, în 23-25 decembrie 1984. Zăpadă cam de 40 centimetri. A ţinut-o într-un ger continuu, până pe 25 ianuarie 1985. Apoi, temperaturi pozitive de cam 2-3 grade ziua, cam patru zile. S-a topit jumătate din zăpadă. Apoi, a venit un viscol ca în poveşti. Nici nu puteai merge pe stradă în Bucureşti. A ţinut gerul până pe 18 martie”, povesteşte utilizatorul Nastyprimul, pe forumul Softpedia.com.
Şi asistentul universitar de la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, Universitatea Bucureşti, George Hari Popescu, rememorează, pe blogul personal, cyberculture.ro, iarna lui 1984-1985. „În fiecare dimineaţă, bunicul împingea cu greu uşa, pentru a degaja puţin zăpada, şi începea să dea la lopată pentru a crea un tunel. Era chiar un tunel, zăpada ajungea pînă la acoperiş. Atunci cînd ieşeam prin curte, urcam uneori pe acoperiş fără mare efort, folosind peretele de zăpadă întărită”.
Viscole notabile
Viscolul cel mai lung a avut loc în februarie 1954, între 1-4, 7-9, 17-19, 22-24 februarie. Vântul a suflat încontinuu timp de 48 ore în zilele de 3 şi 4 februarie 1954 şi 21-22 noiembrie 1998, conform site-ului Administraţiei Naţionale de Meteorologie. Cele mai mari viteze ale vântului s-au înregistrat în perioada 3-5 februarie 1954- 126 km/h, 130 km/h în 21-22 noiembrie 1988, în Bărăgan şi 200km/h în Iaşi, între 4 şi 7 ianuarie 1966.
Cea mai mare cantitate de zăpadă s-a depus în 3 februarie 1954, la Griviţa: 115,9 l/mp, în 3 februarie 1954. De asemenea, troienele au atins cea mai mare grosime în 1954: 173 cm la Călăraşi, iar în sud-estul şi estul ţării, stratul de zăpadă a măsurat între 2 şi 5 metri.
După viscolul din martie 1973, zeci de mii de hectare agricole au fost inundate din cauza topirii zăpezii.