Celebrul articol 7 al Tratatului UE, devenit motiv de dispută între Opoziţie şi Putere, ce prevede sancţiuni pentru ţările Uniunii Europene care nu respectă regulile democratice, nu a fost pus, până în prezent, niciodată în aplicare. Demersul e unul greoi şi presupune probe incontestabile care să arate că în ţara respectivă s-au produs derapaje puternice.
Europarlamentarul PSD Rovana Plumb a susţinut săptămâna trecută că va fi organizată o dezbatere publică în Parlamentul European „cu privire la derapajele democratice din România” şi avertiza că în cazul în care derapajele democratice vor continua, „se poate invoca articolul 7 al Tratatului UE”. Cu repercusiuni puternice pentru ţara în cauză, articolul 7 din Tratatul de la Lisabona a devenit, astfel, în ultimele zile motivul major de dispută între Putere şi Opoziţie.
Ce susţine, de fapt, celebrul articol?
„La propunerea motivată a unei treimi din statele membre a Parlamentului European sau a Comisiei Europene şi cu aprobarea Parlamentului European, Consiliul, hotărând cu o majoritate de patru cincimi din membrii săi, poate să constate existenţa unui risc clar de încălcare gravă a valorilor democratice (…) Înainte de a proceda la această constatare, Consiliul audiază statul membru în cauză şi îi poate adresa recomandări”, susţine Tratatul UE. Articolul prevede negru pe alb că în ţara respectivă trebuie să se fi produs derapaje grave de la procesul democratic.
Nu există precedent
Totul a plecat de la faptul că fostul premier al Belgiei, Guy Verhofstadt, care în prezent este preşedintele liberalilor din Parlamentul European, a declarat recent despre Constituţia Ungariei că este „calul troian al unui sistem autoritar, fondat pe principiul perpetuării puterii unui singur partid” şi a comparat situaţia actuală din Ungaria cu ceea ce s-a întâmplat în Austria, când Jorg Haider a ajuns la putere.
„Nimeni din Parlamentul European nu s-a raliat cererii lui Vorhofstadt de a sancţiona Ungaria, iar situaţia actuală din Ungaria nu se compară cu cea din România. Aşadar, nu se poate pune problema de invocare a articolului 7 pentru ţara noastră, totul e o exagerare din partea opoziţiei”, susţine europarlamentarul PDL Cristian Preda. Acest articol a fost introdus în Tratatul de la Lisabona în 2002-2003 şi până acum nu a fost pus niciodată în aplicare. În plus, paşii procedurali necesită mult timp, iar sentinţa definitivă o dă numai Curtea de Justiţie de la Luxemburg.
„Procedura trebuie discutată mai întâi în Parlamentul European, apoi examinată, iar apoi cererea trimisă la Comisia Europeană. Timp de trei luni, reprezentanţii ţării respective vin să-şi susţină cauza. În acelaşi timp, Comisia Europeană trimite speţa la Curtea de la Luxemburg, pentru că numai ea este îndrituită să examineze şi să se pronunţe dacă s-au încălcat drepturile omului sau nu”, explică politologul Cristian Pârvulescu.
„Trebuie făcută o constatare temeinică, pentru a se pune la modul serios problema invocării articolului 7″, adaugă şi fostul europarlamentar PNL Daniel Dăianu. E foarte greu să se ajungă la o sistare a fondurilor europene, doar în urma unor sesizări vagi, conchide Dăianu.
Preşedintele PSD, Victor Ponta, consideră însă că există multe derapaje ale jocului democratic în România: „O deviere de la stan-dar-dele europene reprezintă adoptarea celor mai importante legi, prin evitarea Parlamentului, 14 angajări de răspundere, împotriva standardelor europene. Mă refer la modificarea statutului justiţiei prin angajarea răspunderii Guvernului, în luna decembrie anul trecut, împotriva standardelor europene. Şi mă refer la controlul politic total asupra televiziunii publice, ceea ce este împotriva standardelor europene”, spune Ponta. 
