Monarhii Europei l-au văzut pe boierul care şi-a ucis domnitorul ca pe un uzurpator.
Unul dintre domnitorii Moldovei, Ştefan Tomşa, a avut o poveste demnă de „Cei trei muşchetari”. Ridicat pe treptele boierimii moldoveneşti, el a devenit căpetenia oştirii voievodatului, cu rangul de hatman. Apoi, şi-a ucis domnitorul, căruia îi jurase credinţă. Este vorba de Despot Vodă. Ştefan Tomşa a fost privit, însă, de monarhii Europei drept uzurpator, astfel că regele Poloniei nu a avut nici un fel de remuşcare atunci când a cedat presiunilor turcilor şi l-a decapitat pe hatmanul refugiat la Liov.
Răscoală boierească din motive religioase
Ştefan Tomşa a ajuns hatman al Moldovei într-o perioadă tulbure, în care principatul românesc experimenta o dependenţă tot mai accentuată de Imperiul Otoman, după domniile lui Ştefan cel Mare şi Petru Rareş. Pe tronul Moldovei ajunsese un condorier de origine greacă, Despot Vodă. Educat în Occident, acesta a încercat să introducă reforma protestantă în Moldova, după ce l-a înlăturat de la domnie pe Alexandru Lăpuşneanul. Politica religioasă a domnitorului a provocat, în anul 1563, o răscoală a boierilor.
În fruntea ei s-a aşezat hatmanul Ştefan Tomşa, care şi-a trădat domnitorul, pentru că râvnea el însuşi la tronul Moldovei. Armata l-a părăsit pe Despot Vodă, iar Ştefan Tomşa a împresurat, în mai 1563, cetatea Suceava, unde se refugiase Despot Vodă, împreună cu mercenarii care rămăseseră în solda sa. Însă, după un asediu de trei luni, lefegiii l-au părăsit pe aventurierul grec şi i s-au predat lui Ştefan Tomşa. Despot Vodă a pus în scenă un mic spectacol. Potrivit cronicarului Grigore Ureche, el şi-a îmbrăcat veşmintele de ceremonie, inspirate de costumele împăraţilor bizantini. Cu hainele ţesute în aur şi cu mare fală, el a ieşit din cetate şi i s-a închinat lui Ştefan Tomşa. El miza pe sentimentele cavalereşti ale răsculatului. Însă spectacolul nu l-a impresionat pe hatmanul care fusese ales domn. Ştefan Tomşa i-a reproşat lui Despot Vodă nelegiuirile şi l-a ucis cu buzduganul de voievod. Însă Ştefan Tomşa nu a avut noroc. Imediat, au început să apară pretendenţi la tronul Moldovei.
La început, a năvălit cu oaste hatmanul cazacilor, Dimitri Wisznowiczky, care descindea dintr-o soră a lui Petru Rareş, căsătorită cu un nobil polonez, din familie princiară, care deţinea domenii întinse în Ucraina de azi. Hatmanul cazacilor nu a avut succes. Ştefan Tomşa l-a luat prizonier. Cu scopul de a obţine bunăvoinţa sultanului otoman, el l-a trimis la Constantinopole pe prizonier.
Însă sultanul a refuzat să îl recunoască drept domn pe hatman şi i-a acordat firman pentru a doua domnie lui Alexandru Lăpuşneanul. Pentru că Lăpuşneanul a ajuns în Moldova cu un corp de oaste turcească, Ştefan Tomşa s-a refugiat, în martie 1564, în Polonia. Sultanul a cerut să fie pedepsit. Iar regele polonez Sigismund a dispus să fie decapitat, sub pretextul unor prădăciuni pe care le făcuse în Polonia cu un an înainte. Nefericitul domn al Moldovei şi-a sfârşit zilele în mai 1564 şi este înmormântat în catedrala ortodoxă în Liov.
