„Va fi definitivată noua lege a sănătăţii, va fi continuată reforma companiilor de stat şi vor fi adoptate noi măsuri pentru stimularea mediului de afaceri şi creşterea absorbţiei fondurilor europene. De asemenea, avem în vedere o eventuală reorganizare administrativă a ţării, dacă vor permite condiţiile politice”, le-a spus preşedintele şefilor misiunilor diplomatice acreditaţi în România.
Să luăm pe rând priorităţile enunţate de şeful statului, începând cu realizarea unei noi legi a sănătăţii.
Tocmai de la proiectul legii sănătăţii lansat în dezbatere publică a izbucnit scandalul Raed Arafat şi s-a pornit valul de proteste.
După retragerea controversatului proiect, ministrul Ritli Ladislau a fost mandatat să formeze o echipă care să redacteze un nou proiect de lege, echipă în care a fost cooptat şi Raed Arafat, revenit între timp în funcţia de subsecretar de stat în Ministerul Sănătăţii.
Previzibil, reformarea unui domeniu atât de delicat va stârni, după cum s-a văzut deja, opoziţie din partea unora dintre „actorii” implicaţi şi reacţii vehemente din partea românilor.
Or, toate aceste reacţii, suprapuse anului electoral, sunt de natură să estompeze dorinţa de reformă a politicienilor, care vor avea de ales între un beneficiu pe termen lung şi o pierdere electorală imediată.
Lucru sugerat, de altfel, şi de liderul UDMR, Kelemen Hunor, care a spus că reforma sistemului sanitar, „cu toate neajunsurile şi cu toate problemele”, nu ar fi în acest moment „prioritatea nr. 1″ şi că „trebuie să simţi care este limita peste care nu e bine să treci şi nu trebuie să treci”.
Reorganizarea administrativ-teritorială, şanse zero în 2012
Preşedintele Traian Băsescu le-a vorbit ambsadorilor despre „condiţiile politice” de care depinde reorganizarea României.
Doar că, la ora actuală, nu există partid politic care să-şi dorească într-adevăr acest lucru. Nici măcar PDL, în ciuda declaraţiilor cum că reorganizarea ar fi „principal obiectiv” al democrat-liberalilor.
Motivul ţine de diluarea influenţei pe care ar suferi-o baronii locali prin comasarea unor judeţe. Tot din dorinţa de a nu periclita puterea liderilor locali s-a născut şi varianta propusă de USL: ca actualele judeţe să fie „dublate” de regiuni, conduse de opt mini-guverne şi opt mini-parlamente regionale.
Şi mai este şi UDMR, care nu vrea reorganizarea decât într-o variantă avantajoasă pentru etnicii maghiari. Eventual o variantă cu judeţele Harghita-Covasna-Mureş într-o regiune.
Ceea ce nu s-a acceptat în cursul anului 2011, aşa că reforma administrativ-teritorială a statului a rămas în aer. Până când? „Eu cred că o reformă administrativă trebuie făcută la începutul ciclului electoral, nu la sfârşitul mandatului”, este răspunsul oferit de Kelemen Hunor.
Ca să nu mai amintim de reorganizarea instituţiilor deconcentrate, „planul B” al puterii, care presupunea regândirea zecilor de direcţii, agenţii şi inspectorate pe modelul celor opt regiuni de dezvoltare şi cu transferarea unor atribuţii către administraţiile locale.
Liderii coaliţiei dădeau asigurări că până la 1 septembrie 2011 va fi definitivată analiza, urmând ca în sesiunea parlamentară de toamnă să fie adoptate şi modificările legislative necesare. Şi peste acest proiect îndrăzneţ al puterii s-a aşternut însă praful.
Cum bate pasul pe loc şi absorbţia fondurilor europene
Creşterea gradului de absorbţie a banilor europeni a fost prioritate şi în 2011, dar rezultatele sunt departe de a fi notabile.
Ba chiar, prin iunie 2011, preşedintele Traian Băsescu vorbea de îndepărtarea din guvern a „miniştrilor care nu au ţinut în mână programele de investiţii, care nu au presat pe compartimentele care trebuiau să stimuleze investiţiile”. Şeful statului avansa atunci şi un termen, 30 iunie 2011, după care să se tragă linie şi să se vadă candidaţii la remaniere.
Încet, încet, şi acest subiect a fost abandonat.
Iniţial, pe motiv că Executivul ar fi ocupat cu reorganizarea deconcentratelor, apoi că se efectuează „un proces de evaluare a tuturor celor numiţi în funcţii politice, secretari de stat, subsecretari de stat şi aşa mai departe”.
În cele din urmă, s-a închis subiectul prin înfiinţarea unui nou minister, condus de fostul comisar european Leonard Orban.
Nu cu mult mai bine stăm la o altă prioritate anunţată de preşedintele Traian Băsescu: reforma companiilor de stat.
Un studiu al Băncii Mondiale arăta, pe finalul anului 2011, că o treime din 760 de companii de stat sunt considerate „de facto” în faliment, cumulând 67% din arierate, dar primind în continuare 37% din totalul subvenţiilor acordate de stat.
