Traian Băsescu riscă să repete istoria lui Adrian Năstase dacă se agaţă de putere de dragul puterii şi dacă vrea să arunce peste bord toată recuzita pe care a folosit-o până acum pentru a-şi demonstra veleităţile democratice.
Traian Băsescu şi-a modificat mizele pentru 2012, iar aderarea la Schengen şi scoaterea justiţiei româneşti de sub monitorizarea UE nu mai sunt obiective clare. Preşedintele şi-a lansat noua linie directoare a politicii sale, care se suprapune întrucâtva pe ideile Opoziţiei: procurori anticorupţie slabi şi dezinteresaţi de afacerile de partid, imunitate pentru parlamentarii acuzaţi de trafic de influenţă şi, în general, protecţie pentru oamenii politici cu funcţii.
Fără prea multe precauţii, Traian Băsescu se întoarce în pielea personajului politic care era când îşi semna ca primar general repartiţia pentru o casă din centrul Bucureştiului aflată pe strada Ştefan Mihăileanu, nr. 2. Acţiunea era cu premeditare fiindcă, înainte să-şi autorepartizeze casa, primarul Capitalei i-a donat fiicei sale domeniul din Otopeni astfel încât să aibă dreptul să primească o locuinţă de la stat. Abuzul de atunci a fost ascuns în faldurile discursului anticorupţie, discurs care a devenit credibil datorită fostei ministre a Justiţiei, Monica Macovei, care a construit împreună cu Daniel Morar cea mai lăudată instituţie autohtonă: Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA). Traian Băsescu a susţinut această construcţie ani de zile, i-a încurajat pe procurori să intre pe teritoriul alunecos al politicii şi a promovat codul etic al Monicăi Macovei în propriul partid, devenind un pasager tot mai solitar pe culoarele Puterii.
Această solitudine l-a împins probabil pe preşedinte spre pirueta care aruncă în aer toate reformele susţinute de el, dacă nu cumva Traian Băsescu doar a jucat rolul evadatului din sistem, nevoit să facă anumite concesii politicilor anticorupţie. Între Casa din Zambaccian, devenită eticheta unui sistem clientelar, şi Casa din Mihăileanu, semn al lăcomiei şi lipsei de principii, există doar diferenţe de mărime, dar transformarea lui Băsescu din omidă în fluture a depăşit dimensiunile unui exerciţiu de propagandă, câtă vreme lista liderilor PDL cu dosare de corupţie a crescut alarmant.
Procurorii anticorupţie au devenit atât de curajoşi încât s-au apropiat suspect de mult cu anchetele lor nu doar de primul cerc al celor mai influenţi oameni ai Puterii, ci şi de amici ai preşedintelui, oameni de încredere cu care Traian Băsescu a făcut afaceri directe sau prin intermediul fiicei sale mai mari. Astfel încât presiunilor făcute de partid li s-au adăugat presiuni impuse de propriul instinct de conservare. Traian Băsescu a fost forţat de PDL să se dezică de DNA pentru a le demonstra foştilor săi colegi că nu el i-a asmuţit pe procurori împotriva partidului, dar acest lucru a venit după ce preşedintele a aflat că laţul se strânge şi în jurul unor apropiaţi ai săi. Preşedintele are nevoie de un scor câştigător al PDL&sateliţii pentru a se menţine la putere, pentru că, în cazul unui eşec, Opoziţia se va răzbuna crunt şi imediat, începând cu suspendarea lui Traian Băsescu şi apoi anchetarea lui pentru lucruri mai mult sau mai puţin inventate.
Dosarele împotriva unor lideri PDL demonstrau că justiţia funcţionează independent, dar preşedintele nu vedea cu ochi buni truda procurorilor şi credea că în acest fel lumea se va uita la PDL ca odinioară la PSD, trăgând concluzia că este un partid corupt. Traian Băsescu nu-şi dă seama că PDL a crescut anul acesta pe seama acestor curăţări forţate şi, de frică să nu piardă alegerile, preferă să sacrifice DNA.
2012 va fi pentru Traian Băsescu anul declinului procuraturii anticorupţie, pentru că după criticile corozive făcute de preşedinte e greu de crezut că vor mai fi mulţi procurori care să intre în bătălii cu puternicii zilei. Pentru Traian Băsescu nu va mai conta dacă România este sau nu primită în Schengen şi nici dacă normele democratice trosnesc sub dorinţa sa avidă de a rămâne la putere. Deriva lui Băsescu, federalizarea corupţiei, vasalitatea instituţiilor, moleşeala şi slăbiciunea Opoziţiei vor complica lucrurile pentru România în 2012.
