‘Economia mondială se află într-o situaţie periculoasă’, a avertizat Christine Lagarde într-un interviu acordat duminică publicaţiei Journal du Dimanche, relatează Agerpres.
Cu ocazia unei vizite, în cursul săptămânii trecute, în Nigeria şi Niger, ea afirmase încă o dată că economia mondială se află ‘la o răscruce pericuolasă’. Ea consideră că zona euro atrage restul ţărilor de pe glob într-o criză economică şi financiară şi că tulburări sociale riscă să se producă.
Bătrânul Continent se scufundă în recesiune, frânează comerţul mondial şi producţia, iar criza sa financiară se extinde devenind o ‘criză de încredere în datoriile publice şi în soliditatea sistemului financiar’. America, principalul partener al Europei, este afectat. La fel şi ţările emergente, motoare ale dezvoltării în anii 2000, dar astăzi blocate, este tabloul prezentat de Lagarde, care evocă China, Brazilia, Rusia, ‘unde previziunile de creştere sunt revăzute în scădere’. La sfârşitul lui ianuarie, FMI îşi va publica previziunile economice mondiale. Creşterea economică de 4% la nivel global, prevăzută pentru 2012, ar putea fi revizuită, spune Lagarde.
Lagarde constată că discuţiile dintre Nicolas Sarkozy, Angela Merkel şi omologii lor nu au stopat încă criza. ‘Summitul din 9 decembrie nu a fost destul de detaliat în legătură cu aspectele financiare şi a fost prea complicat din punct de vedere al principiilor fundamentale.’Şefii de stat au prevăzut o schimbare a tratatelor Uniunii, pentru a angaja fiecare ţară în respectarea regulilor de bună gestionare’. Christine Lagarde precizează: ‘S-au făcut progrese considerabile în Europa, dar ele sunt graduale şi prost înţelese. Trebuie accelerată aplicarea măsurilor’.
‘Ar fi folositor pentru europeni să vorbească pe o singură voce şi să anunţe un plan şi un calendar simplu şi detaliat’, a mai specificat Lagarde, menţionând totodată că asta aşteaptă investitorii şi că principiile mari nu impresionează.
Ea compară actuala situaţie cu cea dintre cele două războaie mondiale. ‘În anii 1930, statele s-au repliat asupra lor şi multilateralismul a scăzut. Acum, vedem cum unele state îşi măresc barierele tarifare, inventează obstacole netarifare şi câteodată pun bariere în calea fluxurilor de capital’.
Egoismul naţional din ce în ce mai accentuat este, potrivit acesteia, principalul obstacol. ‘Este greu să pui în aplicare strategii internaţionale de coaliţie împotriva crizei. Parlamentele naţionale nu sunt doritoare să angajeze finanţele publice sau să valideze o garanţie de stat pentru a sprijini alte ţări. Protecţionismul este subiect de dezbatere, iar principiul ‘fiecare pentru sine’ câştigă teren. Ea nu citează numele niciunei ţări, dar fiind vorba de protecţionism, China este cea vizată.
