De Crăciun, preşedintele Traian Băsescu a făcut o piruetă incredibilă printre valorile pe care el însuşi le împărtăşea până la acest moment în chestiunea justiţiei. Acum, dacă valorile ar fi fost proaste, atunci pirueta ar fi trecut ca lăudabilă. Cum însă atacul vizează partea benignă a unui sistem atât de profund corupt ca justiţia, atunci gestul pare o invitaţie la haos.
Traian Băsescu le-a reproşat procurorilor anticorupţie că pătează blazoane imaculate, deşi cifrele pe care le-a furnizat şeful statului, cu privire la situaţia achitărilor, sunt eronate. În primele reacţii, la cald, lui Traian Băsescu i s-a reproşat în schimb, aşa cum ziceam mai sus, că i-a luat în colimator pe cei care ar fi meritat cel mai puţin această „onoare”. Concomitent, ar mai fi de reproşat că locatarul de la Cotroceni i-a uitat pe judecătorii care transformă multe dosare DNA în parodii, iar pe mulţi infractori în eroi ai zilei. Cu siguranţă există procurori corupţi şi procurori măscărici. Dacă şeful statului dorea cu adevărat să scoată la lumină acest adevăr, ar fi fost decent să-şi îndrepte privirea spre o zonă în care asemenea specii colcăie neobosit. Spre exemplu, pe la parchetele militare, unde specimene-mutant de oameni ai legii ajung la performanţe neimaginate vreodată nici măcar de marii teoreticieni ai Dreptului.În zona aceasta cazonă a justiţiei, preşedintele României ar fi aflat la o simplă scormoneală toate reţetele posibile de tergiversare la nesfârşit a unor dosare precum saga penală Crăiniceanu-Frumuşanu, plus toate combinaţiile posibile prin care procurorii care răsfoiesc de-a lungul anilor acest dosar pot ajunge chiar la năucitoarea concluzie că mortul e de vină, ucigaşul victimă, martorii se înşală, care nu se-nşală nu trebuie audiaţi, care-s prea VIP nu trebuie căutaţi ş.a.m.d.
Dar a dorit oare Traian Băsescu să purceadă la o aşa ridicare de cortină cu ocazia interviului de la TVR? Din câte se pare, nu asta a fost în capul preşedintelui la momentul respectiv. Episodul acela are în el ceva prea memorabil pentru ca un politician de talia lui Traian Băsescu să-şi fi propus doar atât. Atunci când reuşeşti în câteva zeci de minute să pui între paranteze toate tezele pe care le-ai susţinut într-un mandat şi jumătate de preşedinţie, când te contrazici flagrant pe tema cu care ai fost cel mai atent în ultimii ani, când transmiţi brusc semnale ostile spre cei mai eficienţi aliaţi, ei bine, când te numeşti Traian Băsescu şi faci toate acestea chiar în cea mai amorţită săptămână din an, nu rămâne decât să ne întrebăm ce urmează, pentru că sigur va urma ceva.
Să nu uităm, Traian Băsescu a atacat DNA – cea mai eficientă instituţie din justiţie, după standardele UE – şi a hrănit, deşi anunţase că îl va ucide, balaurul care hărţuieşte principiul separării puterilor în stat – prin dorinţa senin exprimată ca avizul Parlamentului pentru cercetarea sau arestarea unor demnitari să nu mai fie pur formal, ci un filtru judiciar.
Cum este prea curând să ştim cu certitudine ce urmează, mă voi feri să mă lansez în astfel de aprecieri. Un lucru este însă cert în toată această afacere în care şeful statului a preferat să sacrifice în public nu porcul de Ignat, ci câteva dintre puţinele lucruri bune din ţara asta: ca manevră, momentul de la TVR aduce foarte mult cu „duminica plângerii”, când Traian Băsescu a făcut rocada pentru preşedinţie cu „dragă Stolo”. Brusc, neaşteptat, într-o zi amorţită, şocant chiar. Atunci, Băsescu a reuşit şi mulţi au pierdut prin acea mutare.
Ieşirea publică din săptămâna Crăciunului 2011 pare a fi din aceeaşi categorie, doar că, de data asta, Băsescu nu a mai pus în joc doar miza personală, ci a pus-o în acelaşi coş şi pe cea naţională, care priveşte asanarea justiţiei de la Bucureşti. Iar dacă, la fel ca în 2004, cineva va câştiga din modul atât de brutal în care au fost puse lucrurile pe tapet, acela ar putea fi cel mult Traian Băsescu. Dar asta nu ar trebui să ne încălzească cu absolut nimic.
Oricum, nu va trece mult şi vom avea primele indicii.
Sărbători fericite!
