Partidele maghiarilor ardeleni se luptă pentru sufragiile unui electorat împuţinat, demobilizat şi demoralizat de criza economică. Situaţia este complicată şi de problemele tot mai mari pe care le întâmpină la Budapesta FIDESZ şi premierul Viktor Oban.
Pregătirile pentru alegerile din anul 2012 au intrat în linie dreaptă în comunitatea maghiară din Ardeal, unde alegătorii, dar şi politicienii, se află într-o situaţie inedită. Pentru prima dată în istorie, ungurii din Transilvania vor avea de ales între trei partide puternice: Uniunea Democrată a Maghiarilor din Transilvania (UDMR), Partidul Popular al Maghiarilor din Transilvania (PPMT) şi Partidul Civic Maghiar (PCM). Concurenţa dintre cele trei formaţiuni este atât de mare încât politicienii maghiari riscă să ajungă în afara Parlamentului, dacă voturile vor fi împărţite la trei. Şi asta cu atât mai mult cu cât cele trei formaţiuni politice concurează pentru un electorat în continuă scădere, realitate pusă din nou în lumină şi de rezultatele parţiale ale recensământului din toamna acestui an.
Problemele FIDESZ
De asemenea, mulţi dintre alegătorii maghiari sunt demobilizaţi, pentru că o mare parte a obiectivelor politice de la începutul anilor 1990 au fost deja atinse de comunitatea maghiară. Aşa ar fi introducerea limbii maghiare în administraţia publică locală, în Justiţie ori crearea unui sistem de învăţământ superior care include cinci universităţi care oferă studii în limba maghiară în Cluj-Napoca, Târgu-Mureş şi Oradea. În plus, electoratul maghiar este demoralizat de criza economică. Iar faptul că cel mai popular personaj politic de la Budapesta, premierul FIDESZ, Viktor Orban, a fost îngenuncheat de criza economică i-a demoralizat pe maghiari. Dacă până acum, prosperitatea din Ungaria era un implus mobilizator pentru maghiarii ardeleni, care se înghesuiau cu miile pentru a depune cererile pentru acordarea dublei cetăţenii, acum lucrurile s-au inversat. În acest an, România a avut o evoluţie economică mult mai bună decât Ungaria, iar motivaţia economică pentru afirmarea identităţii maghiare a cam dispărut.
Filonul popular
Un amănunt interesant este acela că toate cele trei partide ale maghiarilor ardeleni concurează pe segmentul de dreapta. UDMR este membru al Partidului Popular European, chiar dacă grupează mai multe platforme ideologice. PPMT este condus de europarlamentarul Laszlo Tokes, care a fost desemnat tocmai de către popularii europeni în funcţia de vicepreşedinte al Parlamentului European, iar PCM îl are ca preşedinte de onoare pe preşedintele Parlamentului Ungariei, unul dintre membrii marcanţi ai FIDESZ. În acest context, liderii partidelor maghiare au ajuns să organizeze o adevărată licitaţie a promisiunilor. Reuniţi, sâmbătă, la Sfântu Gheorghe, în Secuimea care reprezintă baza teritorială a PCM, membrii Consiliului Reprezentanţilor Unionali ai UDMR au fixat o serie de jaloane politice. „Este nevoie de un pact pentru viitorul maghiarimii, care să cuprindă măsuri pentru stimularea natalităţii şi cooperarea dintre administraţia locală, Biserici şi societatea civilă în sprijinul familiei”, au spus liderii UDMR. De asemenea, ei repun pe tapet chestiunea modificării Constituţiei, în aşa fel încât să dispară din legea fundamentală a statului interdicţia de a renunţa la sintagma „stat unitar naţional” care defineşte România.
Dacă UDMR încearcă să păstreze o oarecare doză de moderaţie în revendicări, PPMT şi-a radicalizat discursul. „Este nevoie să luptăm pentru autodeterminarea maghiarimii din Bazinul Carpatic”, a spus Laszlo Tokes, liderul informal al PPMT. Practic, el a făcut pasul de la revendicarea autonomiei la revendicarea autodeterminării, fapt care ar putea presupune chiar secesiunea teritoriilor locuite de maghiari. În schimb, liderii PCM încearcă să dea senzaţia că fac paşi concreţi în vederea obţinerii autonomiei Ţinutului Secuiesc, singura zonă geografică în care această formaţiune are baze electorale solide şi o bună reprezentare în administraţia locală. Astfel, consilierii judeţeni şi locali ai PCM din Harghita, Covasna şi Mureş ar dori organizarea unor referendumuri locale, care să exprime decizia comunităţilor locale de a se reuni într-o nouă unitate administrativă care să cuprindă vechile scaune medievale secuieşti. 
