Liga Studenţilor Români din Străinătate (LSRS) a fost ţinta unor acuze nefondate, care au trecut ca furtunile de vară, dar care se pot oricând repeta şi tot oricând pot viza şi alte organizaţii ale studenţilor români din străinătate. Cauzele sunt de natură diversă. Pe de o parte, nu ar fi prima dată când politicianismul tinde să maculeze cele mai nobile idei şi idealuri, pentru că, dacă naţionalismul electoral s-a dovedit profitabil, de ce nu ar fi folosit şi transnaţio-nalismul electoral? Pe de altă parte, o dublă suspiciune planează asupra loialităţii aceluia care trăieşte departe de patria sa, atât dinspre ţara de origine, cât şi dinspre ţara-gazdă, lipsa de încredere manifestându-se constant, în forme variate. Cum LSRS este cea mai cunoscută şi mai activă organizaţie a tinerilor români aflaţi la studii peste hotare, mitul „străinului” a luat-o ca ţintă mai întâi.
Se impune precizarea că nu sunt membră a LSRS, deşi Liga m-a premiat şi mă invită la activităţile ei. În măsura timpului disponibil, particip la activităţile LSRS, ca şi la acelea ale unor alte organizaţii studenţeşti care mă invită. Mă implic deoarece legătura cu ţara este importantă pentru mine.
De exemplu, abia am sosit de la Washington D.C., unde sâmbătă, 10 decembrie 2011, am participat la conferinţa „Leadership Studenţesc 2011″, organizată de LSRS şi de Ambasada României în SUA.
În cursul dimineţii, sesiunea plenară de deschidere a avut un format clasic, prezentările susţinute de invitaţii speciali fiind urmate de o discuţie liberă. Astfel i-am putut urmări pe domnul Grant Harris, şeful Camerei de lectură europene de la Biblioteca Congresului american, precum şi pe domnul dr. Eliot Sorel, expert în medicină, profesor şi consilier pe probleme de politici publice în cadrul sistemelor de sănătate. Dintre invitaţii speciali s-au mai remarcat doamna Andreea Culian (US State Department) şi domnul Gabe Ivănescu (Camera de Comerţ Româno-Americană). Moderatorul a fost domnul Dan Nechita, secretar general al LSRS. Printre ceilalţi români l-am recunoscut pe domnul Nicolae Melinescu în postură de… cameraman.
După prânzul oferit de Ambasada României, au urmat cele două secţiuni concurente, format brainstorming, având ca tematică „Reorientarea spre România” şi „Diplomaţia publică”.
Concluziile şi iniţiativele privind strategiile de acţiune pentru viitor au fost prezentate şi dezbătute la sesiunea plenară de la ora 18. Domnul -Sebastian Burduja, preşedintele Ligii, a avut un interesant discurs despre unitate şi responsabilitate, despre importanţa strategică a reunirii experţilor din toate generaţiile.
Bineînţeles, am avut ocazia să fac cunoştinţă cu studenţi, masteranzi şi doctoranzi de pe tot teritoriul american, dar mai ales din Washington D.C. (Universitatea -Georgetown şi Universitatea George Washing-ton), majoritatea specializaţi în relaţii internaţionale şi securitate globală (international security).
De remarcat atitudinea solidară, foarte constructivă, faţă de celelalte organizaţii ale tinerilor români de peste graniţele româneşti, organizaţii mai mult sau mai puţin numeroase, mai mult sau mai puţin avute.
Per ansamblu, organizaţiile studenţilor români din străinătate sunt animate de aspiraţii comune şi discută posibilitatea reformei în aceleaşi domenii. Conferinţa LSRS mi-a amintit de citatul din Ralph Waldo Emerson („Eseuri”), aflat şi în Sala Mare a Library of Congress: „Cuvintele sunt şi acţiuni, iar acţiunile sunt un fel de cuvinte”.
Ruxandra Paul este doctorand şi bursieră a Departamentului de Ştiinţe Politice la Universitatea Harvard
