Relaţiile româno-turce au trecut de azi într-o nouă etapă. Preşedintele Traian Băsescu se află astăzi şi mâine în vizită de stat în Turcia, unde a avut deja discuţii cu omologul său, Abdullah Gul, la Ankara, cu care a semnat declaraţia comună privind parteneriatul strategic dintre cele două state.
Mâine, Băsescu va avea o scurtă întrevedere cu premierul Recep Tayyip Erdogan, la reşedinţa acestuia, oficialul turc aflându-se la Istanbul după ce a suferit o intervenţie chirurgicală.
Parteneriatul vizează dezvoltarea relaţiilor bilaterale mai ales pe cele două componente strategice, energetică şi de securitate, dar sunt totodată incluse probelemele legate de mediu, educaţie, sănătate şi schimburi culturale.
Vizita preşedintelui român conţine şi un dejun cu preşedintele Marii Adunări Naţionale de la Ankara, Cemil Cicek, iar mâine, la Istanbul, cu Patriarhul grec, Bartolomeu I.
„România este un aliat al nostru”, iar „relaţiile dintre noi sunt deosebit de apropiate”, a declarat în acest context preşedintele Abdullah Gul, care a remarcat că întâlnirile la nivel înalt dintre oficialii celor două state au crescut în intensitate în ultimii patru ani.
Dincolo de semnificaţia protocolară a evenimentului de azi de la Ankara, preşedintele Gul susţine că Turcia aşteaptă progrese crescute nu doar pe hârtie şi aşteaptă în continuare extinderea schimburilor comerciale româno-turce la 10 miliarde dolari pe an, mai mult decât dublu faţă de nivelul la care se situează în acest moment.
În plus, partea turcă a primit asigurări de la şeful statului român că Bucureştiul sprijină în continuare Ankara în privinţa aderării la Uniunea Europeană.
Asigurare reconfirmată şi în timpul declaraţiilor de presă făcute după întâlnirea tete-a-tete cu omologul său. Traian Băsescu: „România este un susţinător fără rezerve al accesului turciei la Uniunea Europeană”.
Cât priveşte subiectul UE, în general, Abdullah Gul s-a referit şi la deciziile-cheie luate acum câteva zile la Summitu-ul UE de la Bruxelles, considerându-le binevenite.
Mai mult liderul de la Ankara a dat exemplu rezultatele ţării sale: 2,5% din PIB deficit bugetar şi 40% datorii, faţă de limitele de 3%, respectiv 60%, convenite de statele membre ale Uniunii.
De altfel, Turcia reprezintă pentru România primul partener comercial din afara UE, volumul schimburilor dintre cele două ţări atingând 3,5 miliarde euro, pe primele nouă luni ale acestui an. Din delegaţia română au mai făcut parte ministrul de Externe, Teodor Baconschi, dar şi ministrul Economiei, Ion Ariton.
Ca atare, mesajul a fost de la început clar: „Am venit la Ankara cu sentimentul că vizitez un prieten”, a declarat şi preşedintele Traian Băsescu, răspunzând astfel unei amabilităţi a omologului său turc, care a apreciat cunoştinţele lui Băsescu despre Bosfor, cu trimitere la trecutul de comandant de navă a acestuia.
Traian Băsescu a felicitat guvernul de la Ankara şi pentru deschiderea celor două centre culturale de la Bucureşti şi Constanţa, dar cei doi şefi de state au abordat astăzi şi subiectele mai delicate privind evoluţiile din Orientul Mijlociu.
Pe de altă parte, chiar dacă a invitat investitorii turci să vină în România într-un număr şi mai ridicat, Băsescu a precizat că ţara noastră nu are un sistem de facilităţi speciale pentru un anumit stat, cu atât mai mult cu cât Bucureştiul trebuie să respecte cadrul investiţional valabil la nivelul UE.
Totuşi, preşedintele român i-a asigurat pe turci că mediul economic din România este unul favorabil investiţiilor străine.
Contextul regional
ureşti şi Ankara – demers iniţiat cu entuziasm de partea română, dar digerat mai greu, pentru o perioadă, de partea turcă – pune în lumină nevoi şi interese comune care ajung să exceadă cadrul strâmt al relaţiei bilaterale de până acum.
Este vorba în primul rând de sfera proiectelor energetice şi de securitate, strategice pentru două state riverane la Marea Neagră, membre NATO şi angajate suficient de mult în parteneriate externe delicate, precum dosarele Irak şi Afgantisan.
Mai mult, în contextul discuţiilor prelungite privind aderarea la UE, care nu au dus încă la rezultate satisfăcătoare din punctul de vedere al Ankarei, şi date fiind împrejurările conturate de „primăvara arabă”, Turcia este în acest moment o voce-solist în regiune, iar ambiţiile Ankarei de a se prezenta cu adevărat ca o putere regională au fost întrevăzute cu ani înainte, dovadă telegramele diplomatice americane, dezvăluite de Wikileaks.
Mai aproape de zilele noastre, căderea regimurilor din Egipt, Tunisia şi Libia au fost dublate de o ofensivă la cel mai înalt nivel a Ankarei în statele atinse de schimbările dramatice de regim, totul pe fondul unei reîmprospătări a legitimităţii Cabinetului Erdogan, după alegerile câştigate de formaţiunea controlată de primul ministru şi reuşita cu conotaţii istorice de a determina armata să facă un pas înapoi pe plan intern.
Pe de altă parte, România şi vecina de peste Marea Neagră sunt legate de interese comune de natură energetică şi de apărare antirachetă. Guvernul de la Ankara a acceptat să găzduiască pe teritoriul său un radar din cadrul scutului SUA chiar în ziua în care responsabilii români şi americani semnau la Washington acordul pentru amplasarea interceptorilor la Deveselu.
Nabucco şi AGRI
Dar interesele care domină cooperarea româno-turcă sunt cel puţin la fel de bine conturate pe zona energetică.
Nu mai departe de începutul lunii octombrie, ţara noastră a primit asigurări publice că Ankara empatizează cu dezideratele Bucureştiului pe acest domeniu, anunţul fiind făcut de şeful delegaţaiei turce la Adunarea parlamentară a NATO la Bucureşti din 7-10 octombrie, Ali Riza Alaboyun, în prezenţa vicepreşedintelui Senatului României, Cristian Diaconescu.
De altfel, Bucureştiul şi Ankara fac în continuare parte din grupul de suport al proiectului Nabucco, fapt reiterat şi în timpul discuţiilor purtate la Bucureşti, în luna februarie, între miniştri de resort ai celor două ţări, Ion Ariton şi Taner Yldiz.
Cert este că interesul Turciei pentru regiune este caracterizat de iniţiative pline de pragmatism, relevat şi de acordul pus la punct între Ankara şi Sofia privind gazoductul de 77 de kilometri, negociat de ministrul bulgar al Energei si Economiei, Traicho Traikov, si omologul său turc, Taner Yildiz.
Conducta va putea fi folosită pentru furnizarea în regim de urgenţă a gazelor către vecinii noştri. Un detaliu altfel cât se poate de interesant, dată fiind dependenţa istorică a Bulgariei de gazul rusesc, dar şi de filosofia limitării în general a acestui tip de dependenţă, promovată de Uniunea Europeană şi SUA.
Totuşi, pe lângă Nabucco, România are o agendă proprie şi este artizana unor parteneriate regionale în domeniul diversificării rutelor de aprovizionare cu gaze, care uneori au iritat Rusia şi, o perioadă, au pus Turcia pe gânduri.
Este, de pildă, cazul acordului AGRI, care presupune construcţia a două terminale de gaz lichefiat de către România, Georgia şi Azerbadjan (cu care ţara noastră are un parteneriat strategic încă din 2009), pentru aducerea gazului azer spre Europa.
Pentru evoluţia AGRI, 2012 va fi un an de referinţă, fiind aşteptată finalizarea studiului de fezabilitate. Cu privire la acest studiu, preşedintele Consiliului de Administraţie al AGRI LNG Project Company, Corneliu Condrea, declara la jumătatea lui 2011, citat de presă, că documentul va recomanda începerea de negocieri cu Turcia pentru un accept dat de Ankara ca navele care vor transpota gazul azer să traverseze Bosforul, chiar dacă, din punct de vedere tehnic vapoarele nu corespund actualelor normative.
Istanbul-Constanţa
Rămâne interesantă şi evoluţia proiectului privind construcţia unui cablu submarin de alimentare cu energie electrică între Istanbul şi Constanţa, care a atras deja priviri în Europa, Suedia, de pildă, declarându-se încă din această primăvară, iar ultima oară cum câteva săptămâni, interesată şi gata să impulsioneze realizarea acestuia.
Acest cablu de 400 de kilometri ar permite României ţară cu excedent de electricitate, să pătrundă pe piaţa ofertantă a Turciei, evitând tranzitul prin Bulgaria şi, deci, plata unor taxe considerate prea mari.
Proiectul este estimat la 1,5 milioane dolari per kilometru (în total, circa 600 milioane dolari), iar Transelectrica şi compania Vattenfall Power Consultant AB din Suedia au semnat încă din vara lui 2009 acordul pentru realizarea studiului de fezabilitate.
Potenţialul uriaş al României, ca exportator de electricitate, ar fi şi mai ridicat din momentul în care autorităţile de la Bucureşti ar asana piaţa autohtonă a contractelor de furnizare, dată fiind în continuare problema pe care o pun aşa-numiţii „băieţi deştepţi” şi parteneriatele făcute cu Hidroelectrica, spre exemplu.
