Îndrăgostit de „supa de perişoare”, de Transilvania şi Maramureş, impresionat de implicarea românilor în cultură şi arte, ambasadorul Republicii Irlanda la Bucureşti, John Morahan, consideră că românii şi irlandezii, deşi sunt la o distanţă geografică apreciabilă, sunt vecini ca spirit.
Vorbiţi-ne despre concertul susţinut pe 29 noiembrie la Ateneu, inspirat de epitafurile de pe mormintele din Cimitirul Vesel de la Săpânţa, manifestare pe care ştiu că aţi sprijinit-o cu entuziasm.
John Morahan: Concertul „Vocile din Cimitirul Vesel”, care a fost creat de către compozitorul irlandez Shaun Davey în 2009, este o suită de 12 melodii create pe baza epitafurilor de pe crucile din lemn de la Cimitirul Vesel. Melodiile sunt interpretate de Corul teologic român din Sibiu, plus un cor mixt, o orchestră filarmonică şi solişti irlandezi, în total aproximativ 180 de performeri muzicali. Printre soliştii irlandezi se numără cântăreaţa Rita Connolly, renumitul cimpoier Liam O’Flynn şi alţii. Compoziţia lui Shaun Davey este unanim apreciată în România pentru mixajul său armonios de tradiţii muzicale irlandeze şi româneşti. O altă trăsătură unică a compoziţiei sale este faptul că un artist irlandez valorizează creator un aspect major al moştenirii culturale a României secolului 20.
Cum a afectat criza economică Irlanda? Ce schimbări au apărut în modul de manifestare a irlandezului obişnuit?
J.M.: Timp de 15 ani anterior anului 2008, Irlanda a cunoscut o perioadă de creştere economică fără precedent. Însă criza globală economică şi financiară declanşată în 2008 a lovit Irlanda ca un taifun. Preţurile proprietăţilor s-au prăbuşit, randamentul economic a scăzut, şomajul a crescut într-un ritm ameţitor, iar puterea financiară a guvernului nostru a intrat într-un puternic deficit. Băncile irlandeze au avut nevoie de garanţii şi de un pachet financiar de salvare, care au fost suportate de către plătitorii de impozite irlandezi. Salvarea băncilor şi a creditorilor lor a pus o greutate uriaşă pe umerii irlandezilor obişnuiţi. Unele estimări apreciază acest cost la ceva de genul 50% din PIB-ul total al ţării. Irlanda a trebuit să acceseze o schemă de împrumut de la UE şi FMI şi să o implementeze integral şi în timp util, însă programul a implicat reduceri severe ale serviciilor noastre publice, ale contribuţiilor de securitate socială şi ale salariilor funcţionarilor publici. Acum însă am început să ne recăpătăm încrederea. Ne aşteptăm ca economia noastră să crească în acest an cu până la 1% şi avem estimări pozitive de creştere a exportului în anii următori. De exemplu, exporturile Irlandei au crescut anul trecut cu până la 9% datorită unor evoluţii tangibile ale competitivităţii naţionale; în iunie 2011 am avut un surplus comercial de 4 miliarde € în doar o lună.
Credeţi în viitorul euro?
J.M.: Un euro stabil şi puternic este ceva cu o valoare imensă pentru Irlanda şi suntem gata să ne spunem cuvântul în discuţiile curente (n.r. – la nivel european) menite să restabilească credibilitatea euro şi aranjamentele care o susţin. Euro este un instrument care face posibil ca afacerile noastre să opereze dincolo de graniţe, cu o siguranţă şi uşurinţă sporite. Este mai uşor pentru cetăţenii noştri să compare valoarea acasă la ei şi în alte state membre UE. Ajută la atragerea competitivităţii. Facilitează călătoriile, cu toate beneficiile sociale şi economice aferente. De asemenea, este, desigur, o expresie economică a uniunii noastre politice. Irlanda este deplin angajată în protejarea euro.
România ar trebui să adopte moneda euro în 2015. Vi se pare un obiectiv realizabil?
J.M.: Cred că este un obiectiv valoros, de care Guvernul României ar trebui să se preocupe. Fixând o dată-ţintă ambiţioasă, Guvernul poate demara implementarea diferitelor discipline economice şi politice care reglementează statutul de membru la nivel de euro.
S-au integrat în cultura irlandeză românii stabiliţi în Irlanda? Care sunt nemulţumirile irlandezilor faţă de românii prezenţi acolo?
J.M.: Mi-amintesc că această întrebare a fost adresată de un jurnalist fostului preşedinte al Irlandei, Mary McAleese, în timpul vizitei de stat efectuate în România în septembrie 2008. Răspunsul dânsei a fost că românii care trăiesc în Irlanda sunt buni vecini, buni colegi la serviciu şi o sursă de sprijin pentru economia irlandeză. Să sperăm că lucrurile vor continua în această direcţie.
Există multe companii irlandeze care au investit în România? Dar irlandezi stabiliţi în România? Ei cum s-au integrat?
J.M.: Companiile cu acţionariat irlandez cu o prezenţă stabilă în România se manifestă în multiple forme. În unele cazuri asta implică o prezenţă a vânzărilor în România, iar în altele poate fi o facilitate de producţie sau un joint-venture cu un furnizor român. Această prezenţă a afacerilor irlandeze acoperă mai multe sectoare, inclusiv IT, telecomunicaţii, consultanţă de management, one-stop-shop business şi suport juridic, servicii de dezvoltare sustenabilă, dezvoltare software, packaging, returnare de taxe, prospectări de gaze şi petrolifere, servicii de plată electronice şi electrice. În ultimii ani, prezenţa afacerilor irlandeze în sectorul construcţiilor a fost semnificativă. Printre companiile irlandeze prezente pe pieţele imobiliare de lux şi de proprietate comercială se numără Ballymore, Cill Dara Investments, Cioplea Residence SRL, Moritz Holdings, Ravensdale Investments şi RI Investment.
Anumite companii de construcţii şi servicii aferente care şi-au deschis sediu aici deţin un potenţial real de a contribui la dezvoltarea economică a României, aducând o experienţă internaţională relevantă în proiecte de infrastructură, în cadrul ambiţiosului program de dezvoltare a ţării. În sfârşit, nici un ghid turistic despre România nu ar fi complet fără referire la deja consacratele restaurante şi puburi cu proprietari irlandezi. În timp ce locuri ca The Dubliner, The Harp, James Joyce (în Bucureşti) şi Deane’s Irish Pub (în Braşov) sunt consacrate, locaţii mai recente ca Malagamba şi The Gin Factory aduc toate o tuşă irlandeză mediului de afaceri din România. Am înfiinţat de curând o reţea culturală irlandezo-română pentru irlandezii care trăiesc aici şi pentru românii prieteni ai Irlandei. Scopul său este promovarea afacerilor şi culturii ţărilor noastre. În scurta sa existenţă, această organizaţie a avut deja un succes fantastic; de exemplu, sprijinul său în organizarea evenimentului „Vocile din Cimitirul Vesel” a fost absolut indispensabil pentru succesul temerarei noastre acţiuni. Acesta este un tip de spirit de comunitate solidă, care este în mod tradiţional marea forţă a diasporei irlandeze din întreaga lume.
Care a fost prima dumneavoastră impresie despre România? Şi cum o vedeţi acum, după trei ani de când sunteţi aici? Ce vă place în mod deosebit în România şi ce vă displace, cu ce nu vă puteţi acomoda?
J.M.: Primele mele impresii despre România, când am ajuns aici acum trei ani, au fost în special două: simţul stilului latin şi o implicare fantastică în cultură şi arte. Aceste impresii au devenit, între timp, ferme convingeri. Îmi place să mă plimb prin Bucureşti, să mă bucur de viaţa artistică, să călătoresc în locuri frumoase de-a lungul ţării, să stau de vorbă cu oamenii. În sensul întrebării dvs., probabil că îmi displac frecventele ambuteiaje haotice de pe străzi.
Ce i-aţi recomanda unui irlandez în România? Zone turistice, mâncare?
J.M.: Zonele turistice pe care le-aş recomanda cu căldură sunt Transilvania, Maramureş, Bucovina şi Delta Dunării. În ceea ce priveşte gastronomia, aş recomanda ciorbele româneşti de potroace; sunt şi mâncarea ideală pentru un turist care se angajează în tipul de activităţi la îndemână în zonele de provincie ale României, precum plimbatul şi căţăratul.
Ce artist român vă place în mod deosebit?
J.M.: Îl admir foarte mult pe pictorul Romul Nuţiu, printre mulţi alţii.
Spuneţi-ne o mâncare românească pe care o mâncaţi cu plăcere. Şi o mâncare irlandeză specifică.
J.M.: Mâncarea românească favorită este „supă de perişoare”. Mâncarea tradiţională irlandeză pe care aş dori să o recomand este tocana irlandeză, care constă în vită fiartă, cartofi şi legume în supă; un preparat gustos pentru iarnă.
Dacă v-aţi reîntoarce în România în calitate de turist, unde aţi merge mai întâi?
J.M.: E dificil să aleg un singur loc, deci voi alege zonele din jurul Sighişoarei sau Maramureşul.
Cum aţi caracteriza în câteva cuvinte un român? Dar un irlandez?
J.M.: Românii sunt persoane sociabile, vorbesc bine cel puţin o limbă străină, sunt interesaţi de semenii lor şi sunt încântaţi şi nerăbdători să le răspundă străinilor interesaţi de ţara lor. Şi irlandezii au aceste trăsături. Cred că, deşi suntem la o distanţă geografică apreciabilă, suntem vecini ca spirit.
––
„Cred că, deşi sunt la o distanţă geografică apreciabilă, românii şi irlandezii sunt vecini ca spirit.”
„Nici un ghid turistic despre România nu ar fi complet fără referire la deja consacratele restaurante şi puburi cu proprietari irlandezi.”
În ceea ce priveşte gastronomia, aş recomanda ciorbele româneşti de potroace; sunt şi mâncarea ideală pentru un turist care se angajează în tipul de activităţi la îndemână în zonele de provincie ale României, precum plimbatul şi căţăratul. „
