Adrian Severin va conferenţia vineri despre „Istoria si mitologia excepţionalismului corupţiei româneşti”. Ştirea asta a făcut senzaţie săptămâna trecută la un nivel de care conferinţele de acest gen nu se bucură mai niciodată. Nu cred ca presa să mai revină asupra evenimentului după ce el se va fi întâmplat, pentru toată lumea nu pare a fi important ce anume va spune Severin, cât faptul în sine că Severin va conferenţia despre corupţie. Cineva a anunţat evenimentul pe Facebook la categoria „chestii pe care nu le-ai putea inventa”.
Nu cred că Adrian Severin va spune mari noutăţi. La urma urmei, a vorbit mult despre acest subiect şi înainte să fie unul dintre clienţii DNA. Iar teza sa este simplă şi cu apel la orgoliul naţional: România nu are o problemă cu corupţia mai mult decât alte state europene, deci este nedrept să fim tocmai noi supravegheaţi de Comisia Europeană pe acest subiect. Partea cu mitologia se va referi probabil la teza, expusă de Severin în multe alte ocazii, că ne-am potcovit cu monitorizarea UE pe corupţie doar pentru că Monica Macovei – o trădătoare a numit-o Severin cu altă ocazie – a vrut să ne facă un rău şi i-a montat pe oamenii de la Comisia Europeană împotriva României. Pe blogul său, Adrian Năstase duce ipoteza la dimensiuni apoteotice: „În ultimii şapte ani, Traian Băsescu, în siajul campaniei electora-le prezidenţiale din 2004, a atras stigmatul corupţiei asu-pra României, explicând la Bruxelles, direct sau prin intermediari, cât de grav este acest flagel în ţara noastră”. Iar despre Mecanismul de Cooperare şi Verificare, instru-mentul prin care suntem monitorizaţi, Năstase crede că este „un capitol umilitor pentru România în relaţia sa externă”.
Deci ipoteza asta spune că România are o problemă cu corupţia la nivelul UE pentru că unii au vorbit despre ea. Dacă „trădătorii” respectivi ar fi tăcut din gură, eram ok. Atenţia publică pentru conferinţa lui Severin vine din imensa inadecvare a con-ferenţiarului la subiectul său; Severin este un om marginalizat în Parlamentul European tocmai din motive de corupţie. Dar, chiar şi fără cazul său de corupţie, atât Severin, cât şi Năs-tase sunt inadecvaţi de multă vreme. E uimitor la doi diplomaţi cu carieră bună în spate cât de puţin îşi percep inadecvarea. Să spui în UE că noi suntem ok cu corupţia,
dar Macovei este de vină nu face decât să stârnească hohote de râs şi nimic altceva.
Cei interesaţi ştiu că de vreo doi ani, noi, la Centrul Român de Politici Europene, milităm pentru continuarea MCV. Pentru că suntem convinşi că e mai bine pentru România să existe această proptea externă în domeniul-cheie reprezentat de reforma justiţiei şi anticorupţie. De când ducem această campanie (care include evenimente la Bruxelles, ultimele acum două săptămâni – o audiere publică la Parlamentul European şi o conferinţă cu experţi şi oficiali din UE şi Balcani), mulţi de prin instituţii şi politică ne aplică şi nouă eticheta de trădători. Patriotismul, în înţelesul lor, este o chestie în care unii fură cât pot acasă, dar când ieşim în afara ţării suntem toţi români şi necorupţi. Noi nu înţelegem astfel patriotismul. Nu MCV strică imaginea României în afară, ci simplul fapt că avem o problemă cu corupţia. Să vii şi să spui „noi nu suntem corupţi, vi s-a părut” este ridicol.
Dar să lăsăm deoparte faptul că MCV are efecte şi efectele sunt covârşitor pozitive. Să discutăm numai despre aspectul de imagine. Cât toată lumea e convinsă că e o problemă cu corupţia în România, dacă vii şi spui „vi se pare”, nu produci nici un efect, altul decât că oamenii ridică din sprâncene şi îşi spun: încă un român bizar. Atunci când un om este convins de un fapt X, să vii să-i spui „X nu există” nu produce nici un efect. Deci teza „România nu are probleme cu corupţia” a avut, are şi va avea efect zero ca instrument de comunicare. Care e soluţia?
Mesajul credibil este: România are o problemă cu corupţia, dar se tratează. Am publicat recent (împreună cu Laura Ştefan) un volum care se numeşte „The EU Approach to Justice Reform în Southeastern and Eastern Europe”. Am analizat progresele făcute pe zona reformei în justiţie în şap-te ţări: în România, Bulgaria, Serbia, Macedonia, Croaţia, Moldova şi Ucraina. Indicatori comuni, metodologie similară. În mod evident, influenţa UE se simte, România şi Bulgaria dezvoltă anticorpi la corupţie la un nivel la care statele care abia acum negociază aderarea nu o fac. MCV ar trebui să continue pentru a asigură o ancoră externă pentru aceşti anticorpi.
Am prezentat cartea în acest weekend într‑o conferinţă la Priştina, unde erau de faţă nume importante de prin think-tank-urile europene. Le-am dat şi exemple despre anchetele din România; oamenii m-au întrebat apoi curioşi: şi cum se fac astea, se iau şi oameni de la putere sau numai de la opoziţie (6 din 10 primari de mari oraşe acum anchetaţi de DNA sunt de la PDL)? Era evident că pentru mulţi era prima dată când auzeau că se întâmplă lucruri ok cu corupţia din România. Pur şi simplu mesajul „suntem corupţi, dar ne tratăm, avem în continuare nevoie de asistenţa UE” este unul credibil.
Cu atât mai de neînţeles încăpăţânarea cu care preşedintele Băsescu face lobby în UE pentru încetarea MCV. Pentru că în acest punct Adrian Năstase şi Traian Băsescu se înţeleg: amândoi sunt convinşi că e o chestiune de prestigiu şi că MCV face rău României. Un preşedinte a cărui suspendare se discută din nou ar trebui să fie mai atent cu moştenirea sa, iar MCV ajută moştenirea asta. Strategia diplomatică a României ca ţară în acest moment este bazată pe logica lui Adrian Severin: şi italienii sunt corupţi, ce aveţi numai cu românii?! E o strategie falită. Dacă e să aibă succes, nu am face decât să scăpăm de MCV, dar am rămâne cu imaginea proastă. Să fie clar: dacă UE va decide încetarea MCV, nu va fi pentru că s-a convins că Adrian Severin are dreptate, ci pentru că s-au săturat să se bage în chestia asta; pur şi simplu oamenii renunţă, se resemnează.
Ceea ce va agrava problema de imagine a României: vom fi ăia atât de corupţi încât UE s-a şi săturat să ne mai bată la cap. Dimpotrivă, continuând lupta cu corupţia şi având MCV ca să certifice acest fapt la nivel european, putem cu adevărat să ne spălăm imaginea. În iunie 2011, Comisia Europeană ne‑a oferit o oportunitate pe care diplomaţia română o ignoră: a propus crearea unui instrument anticorupţie la nivelul întregii UE. Dacă ne deranjează că numai noi şi bulgarii suntem monitorizaţi, atunci soluţia e simplă: să facem eforturi diplomatice pentru ca noul instrument să devină unul puternic, astfel încât în câţiva ani România să fie transferată din MCV spre o politică banală a UE, aplicabilă tuturor statelor membre. Astfel am rămâne şi cu monitorizare şi fără percepţia că numai nouă ni se întâmplă, care îi deranjează atât de mult pe Severin, Năstase şi Băsescu.
O imagine credibilă se con-struieşte cu adevărat doar schim-bând realitatea. Iar MCV ne ajută să schimbăm realitatea. Noi la CRPE aşa înţelegem patriotismul. Stilul ăsta de diplomat sovietic în care te duci afară şi spui că negrul e alb e un fel de stand up commedy: spui prostii, lumea râde şi e convinsă că nu poţi vorbi serios. 
Cristian Ghinea este director al Centrului Român de Politici Europene
