JMW Turner a făcut istorie în lumea artei. El este cunoscut ca fiind unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai romantismului în pictură, fiind un artist cu o tehnică revoluţionară, fascinat de natură. În cazul lui Turner, însă, pictura s-a îmbinat perfect cu teoriile ştiinţifice, după cum demonstrează noile cercetări, relatează The Guardian.
Biograful lui Turner, James Hamilton, a descoperit o serie de aspecte care dovedesc faptul că celebrul pictor englez a fost mult mai interesat de teoriile ştiinţifice revoluţionare decât s-a crezut până acum. Tabloul „The Festival of the Opening of the Vintage of Macon”, conţine, în opinia lui Hamilton, un secret fascinant. Pictura a fost realizată în 1803, când Turner călătorea prin Franţa, şi este dominată de un soare sălbatic, pictat cu ajutorul unei metode revoluţionare, bazate pe teoriile ştiinţifice expuse de către astronomul Sir William Herschel. Acesta a descoperit că Soarele are o suprafaţă cu „deschideri, adâncituri, creste, noduli, ondulaţii, crestături şi pori”.
Hamilton a declarat că Herschel a studiat Soarele prin intermediul unui telescop, filtrând lumina prin intermediul cernelei lichide, şi „a văzut Soarele, pentru prima dată, ca pe un obiect. El a observat că soarele avea o suprafaţă anume”. La scurt timp după descoperirile astronomului, Turner se afla în Franţa şi picta festivităţile de la Macon, conturând soarele aşa cum a fost descris de către Herschel. Hamilton a declarat că soarele lui Turner a fost mai mult decât artă: a fost ştiinţă experimentală. „A fost fascinat de ştiinţă şi de tot ce înseamnă descoperire ştiinţifică”, a declarat biograful lui Turner.
Deoarece Academia Regală se afla în aceeaşi clădire cu Societatea Regală, artiştii şi oamenii de ştiinţă se întâlneau mereu, iar unii dintre aceştia, precum Thomas Lawrence, erau membri ai ambelor organizaţii. Turner o cunoştea pe Mary Somerville, un matematician celebru, pe anatomistul şi paleontologul Richard Owen şi pe chimistul Humphry Davy. Turner era prieten şi cu fizicianul şi chimistul Michael Faraday. Conversaţiile dintre cei doi au influenţat decisiv modul în care Turner a realizat cele mai reuşite dintre peisaje. „Ştim că cei doi au discutat despre pigmenţi, iar Faraday l-a sfătuit cum să testeze cel mai bine rata decolorării şi a modificării pigmenţilor în Londra, care avea o climă atât de capricioasă”, a declarat biograful lui Turner. „Nu vom şti niciodată, cu certitudine, despre ce vorbeau, însă, cu siguranţă, cei doi nu discutau despre banalităţi”.
Perioada în care Turner a trăit şi a pictat a fost o perioadă-pivot în istoria artei şi a ştiinţei. În acea perioadă, arta a început să se îndepărteze de ştiinţă, fiecare dintre cele două domenii mergând pe căi separate. Hamilton însuşi a fost interesat de legăturile dintre artă şi ştiinţă şi a studiat ingineria mecanică înainte de a obţine titlul de doctor în istoria artei. „Există multe lucruri pe care le putem afla, există multe congruenţe şi combinaţii care pot fi descoperite. Acesta este un domeniu fascinant şi am putea găsi multe indicii în picturile lui Turner. Unele sunt ascunse cu măiestrie, iar altele dezvăluie incercările pictorului de a descoperi noi tehnici şi modalităţi de expresie”.
Descoperirile sunt detaliate într-unul dintre numeroasele eseuri din cartea „Turner şi elementele”. Expoziţia cu acelaşi nume se află, în prezent, în Muzeul Narodowe în Cracovia şi se va deschide la „Turner Contemporary”, în oraşul englez Margate, începând din luna ianuarie, fiind prima expoziţie majoră cu operele marelui pictor în mijlocul mirificului peisaj de pe malul mării.
