Picturile lui Da Vinci par mai îmbibate de simboluri decât picturile oricărui alt mare artist. Ceea ce pare, în aparenţă, doar simplu şi frumos, ascunde o multitudine de informaţii la care doar avizaţii par să aibă acces. Capitala Marii Britanii are parte în această lună de o expoziţie care le va oferi iubitorilor artei detalii despre metodele de lucru ale unui pictor care a făcut istorie, reprezentând frumuseţea şi sufletul Renaşterii, relatează Daily Mail.
Miturile incastrate în picturile celebrului Da Vinci vor fi demontate în cadrul expoziţiei de la Londra. „Doamna cu hermină” este unul dintre cele patru portrete „feminine” pictate de Da Vinci, celelate trei fiind „Mona Lisa”, „Portretul Ginevrei da Benci” şi „La Belle Ferroniere”. Lucrarea sus-menţionată a fost realizată între 1489 şi 1490. Însă cine este femeia cu hermină şi ce simboluri ascunde?
Se crede că aceasta a existat cu adevărat: numele ei era Cecilia Gallerani, amanta lui Ludovico Sfoza din Milano, protectorul lui Leonardo. Pictura pare simplă, realizată în stilul realist. Cecilia Gallerani avea doar 15 ani atunci când a fost pictată de către Da Vinci, iar frumuseţea ei putea stârni, la acea vreme, adevărate revolte politice. Cecilia a devenit amanta ducelui Ludovico, care a descris-o ca fiind „frumoasă ca o floare”, în timp ce despre soţia sa a spus că este abia „un lucru mic şi plăcut”.
Arta în mişcare şi simbolul secret
Leonardo era obsedat de mişcare, de aceea a introdus o nouă tehnică portretistică. Cecilia este întoarsă pe jumătate (o mişcare cunoscută cu denumirea de „contraposto”). Ea ţine la pieptul ei o hermină, un animal recunoscut pentru blana mătăsoasă, care era folosită pentru eşarfe şi robe ceremoniale. În artă, hermina era folosită ca o emblemă a fertilităţii şi a naşterii, ceea ce i-a determinat pe specialiştii din lumea artei să creadă că Leonardo a pictat-o pe Cecilia în perioada în care aceasta purta în pântece copilul lui Ludovico.
Mâinile mari, mângâierea erotică şi ochii ispititori
Mâinile disproporţionat de mari ale Ceciliei pot fi explicate prin tendinţa lui Leonardo de a picta capetele, corpurile şi membrele separat. Printre schiţele sale se află multe desene cu mâini în diferite poziţii. Se crede că Leonardo a folosit, pur şi simplu, una dintre mâinile desenate anterior pentru a completa portretul. Există tonalităţi erotice puternice în cadrul portretului. Este o pictură tactilă, senzuală, care o prezintă pe Cecilia mângâind cu tandreţe gâtul lung şi suplu al herminei. Leonardo a folosit o tehnică specială de adăugare a unor puncte de vopsea albă în irisurile ochilor Ceciliei, care dau impresia că reflectă lumina dintr-o fereastră deschisă sau din flacăra unei lumânări, oferindu-i o vivacitate scânteietoare.
Indiciul pentru amantul ei, umbrele şi culoarea preţioasă
În jurul gâtului, Cecilia poartă un colier din pietre scumpe şi şlefuite. Porecla lui Ludovico era „Maurul”, datorită tenului său închis, iar bijuteriile negre ale Ceciliei pot fi considerate ca fiind o subtilă referire la influentul său amant. Leonardo a inventat şi perfecţionat tehnica „sfumato”. Tonurile gradate de pe gâtul şi pieptul Ceciliei sunt tipice pentru această tehnică. Pigmentul ultramarin, care a colorat haina Ceciliei, era cel mai scump pigment. Culoarea era produsă din fărâmiţarea pietrei semi-preţioase numită „lapis lazuli”, care era produsă în Afganistan, iar transportul ei până în Europa dura mai multe luni.
Leonardo, cutezător de modern
Portretul a fost realizat în mediul îndrăzneţ al picturii în ulei, care provenea din Olanda şi a ajuns în Italia în anii 1470. Acest fapt a reprezentat abandonarea stilului naţional, încă legat de frescă, un tip de pictură murală, şi de picturile realizate cu ajutorul pigmenţilor zdrobiţi şi dizolvaţi în albuş de ou.
Expoziţia „Leonardo da Vinci” este deschisă din data de 9 noiembrie şi va fi închisă la data de 5 februarie 2012. Organizatorii îşi propun să facă lumină şi să explice o parte dintre tehnicile şi simbolurile care i-au fascinat pe iubitorii artei de-a lungul timpului. Galeria Naţională din Londra a asigurat expoziţia pentru 1,5 miliarde de lire, o sumă exorbitantă, dar corectă, datorită valorilor inestimabile pe care le găzduieşte.
