Banca Naţională urmează să definitiveze şi să aprobe reglementările privind funcţionarea unui nou tip de instituţie financiară pe piaţa locală – aşa-numita „bridge bank” – bancă punte – care să poată prelua rapid spre administrare bănci comerciale care intră în dificultate, scrie Ziarul Financiar, citat de Mediafax.
FMI le-a cerut autorităţilor să pregătească instrumente şi proceduri care să permită intervenţii rapide la băncile cu probleme.
Banca Naţională urmează să definitiveze şi să aprobe reglementările privind funcţionarea unui nou tip de instituţ ie financiară pe piaţa locală – aşa-numita „bridge bank” – bancă- punte – care să poată prelua rapid spre administrare bănci comerciale care intră în dificultate.
Fondul de Garantare a Depozitelor ar urma să constituie banca-punte şi să o împuternicească să preia o instituţie de credit cu probleme grave de solvabilitate şi lichiditate. Rămâne de văzut care vor fi criteriile pe baza cărora va avea loc o asemenea preluare, respectiv dacă noul mecanism de salvare a unei bănci va fi valabil pentru orice instituţie de credit. România s-a angajat faţă de Fondul Monetar Internaţional prin acordul stand-by de tip preventiv ca până la sfârşitul lunii octombrie să reglementeze funcţionarea instituţiei de tipul „bridge bank” pentru extinderea gamei de instrumente care să permită intervenţii rapide în sistem,cu efecte negative minime asupra stabilităţii financiare generale.
Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale urma să discute vineri aprobarea acestor noi reglementări. Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului BNR, a menţionat că aceste schimbări vor fi făcute publice în perioada următoare, după avizul final al Consiliului de Administraţie. Violenţa crizei financiare care a izbucnit în 2008 a determinat la nivel mondial schimbări rapide de legislaţ ie în domeniul supravegherii bancare.
Banca Naţională discută de mai mult timp adaptarea legislaţiei de supraveghere la noile condiţii, astfel încât să poată acţiona cu rapiditate atunci când situaţia unei bănci se deteriorează.
În trecut, BNR trebuia să aştepte până erau parcurse toate etapele impuse de legislaţia privind falimentul. Acum, BNR nu vrea să se mai ajungă în această situaţie care poate fi mult mai costisitoare decât introducerea unei bănci-punte care să administreze activele şi pasivele unei bănci cu probleme.
Banca-punte va fi o bancă nouă, cu durată de funcţionare limitată, cu gamă completă de servicii autorizate de BNR şi supravegheată de banca centrală. Aceasta va prelua rapid (practic într-un weekend) depozitele şi creditele unei bănci care nu se mai descurcă pe piaţă şi va asigura continuitatea activităţii fără nicio întrerupere a programului normal de funcţionare.
Banca-punte va continua să îndeplinească angajamentele faţă de deponenţi şi va evita întreruperea/solicitarea rambursării anticipate a creditelor în derulare.
Obiectivul de bază al acestei noi bănci va fi să găsească investitori privaţi eligibili care să-i preia bilanţul cât mai curând posibil, integral sau parţial. În sistemul bancar din SUA durata de viaţă a unei asemenea instituţii este limitată la trei ani, însă există şi posibilitatea prelungirii. Dacă nu se poate găsi cumpărător, portofoliul de active ar putea ajunge la Fondul de Garantare a Depozitelor care să se ocupe de lichidare.
Banca-punte este o formulă inventată pentru evitarea unor falimente cu efect perturbator puternic mai ales în cazul unor bănci cu poziţie sistemică.
În contextul crizei externe şi al riscurilor de contagiune pentru piaţa bancară locală, FMI a cerut Băncii Naţionale întărirea setului de instrumente cu ajutorul cărora să poată interveni rapid şi eficient în situaţii deosebite.
„Autorităţile trebuie să continue să dezvolte proceduri pentru a-şi exercita puterile sporite în domeniul reglementării bancare astfel încât să fie pe deplin pregătite în cazul în care o bancă s-ar confrunta cu probleme.”
De asemenea, FMI crede că BNR trebuie să rămână foarte atentă la orice dificultate cu care s-ar confrunta băncile mici de pe piaţă.
În ultima perioadă toţi oficialii BNR, începând cu guvernatorul şi până la şeful Supravegherii Nicolae Cinteză, au dat asigurări că sistemul bancar românesc în ansamblu este solid şi că nicio bancă nu are probleme.
În România funcţionează 41 de bănci comerciale, a căror solvabilitate medie era de peste 14% la sfârşitul lunii iunie.
În aceşti ani de criză, acţionarii străini ai băncilor de pe piaţa locală au fost presaţi de BNR să întărească capitalul entităţilor de la Bucureşti, astfel că în ultimii doi ani sumele aduse la capital s-au ridicat la circa un miliard de euro plus credite subordonate de mai multe zeci de milioane.
Şeful Supravegherii din BNR analizează în mod curent situaţia băncilor din punctul de vedere al indicatorilor de solvabilitate, dar şi al operaţiunilor zilnice de piaţă astfel încât să aibă o imagine în timp real cu privire la poziţia fiecărei bănci. BNR a mers până într-acolo încât a solicitat în unele cazuri băncilor-mamă sau acţionarilor majoritari schimbarea unor preşedinţi de bănci sau a unor directori.
Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar, entitatea care trebuie să despăgubească deponenţii unei bănci care a intrat în faliment până la suma maximă de 100.000 de euro/deponent, a fost înfiinţat în 1996. De-a lungul timpului a despăgubit deponenţi ai unor bănci precum Bankcoop, Banca Internaţională a Religiilor, Banca Turco-Română, Banca Română de Scont sau Banca Columna.
În acest moment instituţia care îşi constituie resursele financiare de despăgubire prin contribuţiile băncilor este condusă de Eugen Dijmărescu, fost viceguvernator al BNR, ca director general, şi de Lia Tase, fostul şef al pieţelor financiare din BNR, ca preşedinte al Consiliului de Administraţie.
