Nelimitată este nesimţirea în rândul multor taximetrişti, însă atunci când unul dintre ei trece la ameninţări odioase este clar că devine un pericol public. Din acest motiv ceea ce mi s-a întâmplat ţine de interesul public, mai ales că zi de zi ne lovim de bătaia de joc a firmelor de taximetrie faţă de clienţi. Însă reporterul romanialibera.ro a încercat să afle de unde vine această nesimţire.
Numeroase plângeri ajung la firmele de taximetrie, multe dintre ele fără a fi soluţionate. Unele dintre plângeri sunt nefondate, însă cu toţii ne lovim pe străzile Bucureştiului, chiar şi a altor oraşe mari alte ţării, de lipsa de respect a unor taximetrişti faţă de clienţii lor. Problema este că această nesimţire a luat amploare din ce în ce mai mult în ultima perioadă. Reporterul romanialibera.ro, confruntat el însuşi cu un astfel de incident, a încercat să afle care sunt motivele ce duc la acest fenomen şi ce poate face un client în cazul în care plângerea nu i-a fost soluţionată.
O zi proastă începe în taxi
Săptămâna trecută, într-o dimineaţă, urmând să înfrunt ca în orice zi obişnuită înghesuiala din RATB şi cozile infernale de pe traseele acestor autobuze, decid să iau un taxi. „Norocul” face să treacă unul chiar pe strada mea. Pare firmă serioasă, Taxi 2000. Fac semn, opreşte, aflu că e liber. Când află că vreau să merg până undeva în zona Unirii, cursă care face cam 10 lei, îmi reproşează că ar trebui să merg cu tramvaiul, nu cu taxiul.
Încerc să-i explic faptul că sunt alte rute ocolitoare pe care un taxi mă poate duce mult mai repede unde am nevoie. Mi-o taie scurt: „Păi ce crezi dumneata, că noi zburăm?” După vreo zece minute aflu că el de fapt avea de luat o comandă şi că eu am urcat în maşină fără să-i spun dacă sunt sau nu la comandă. Presupunând că nu l-aş fi întrebat daca este liber, tot nu era datoria clientului să facă acest lucru.
„Hai că încheiem cursa aici. Încolo e trafic şi trebuie să mă întorc după comandă”, îmi spune în staţia tramvaiului 32 de la Unirii. Având în vedere că nu m-a dus unde i-am cerut, şi mai aveam de mers vreo 5-10 minute pe jos, refuz să-i plătesc. „Ţi-am făcut un serviciu. Tu îmi plăteşti”, îmi zice răspicat. Este clar că nu ştie ce înseamnă un serviciu. Sun pe loc la dispecerat, fac reclamaţie, mi se spune că i-au anulat comanda şi să îi cer să mă ducă la destinaţie. „Nu-mi spui tu ce fac eu”, a fost replica puerilă a taximetristul.
Începe să mi se pară apăsat de nişte probleme foarte mari, de ordin financiar, sau poate doar mintal, de vreme ce nu înţelege relaţia client-prestator de servicii şi se comportă în acest mod. Reclam la dispecerat din nou şi, surpriză, mi se mai spune să-i cer tot eu taximetristului să-şi sune supervisorul pentru a se autodenunţa. Simt că joc într-o comedie americană foarte proastă, motiv pentru care nu am vreo şansă cu atitudinea mea de client care vrea să fie respectat.
Ca tabloul să fie complet apar şi câteva florărese ambulante. „Ce faci şefu?”, strigă ele spre taximetrist. Nu-mi pot da seama ce mai învârte acest om în afara taximetriei, şi nici nu ştiu de ce este în stare, însă un lucru este clar, mai avea puţin şi sărea la bătaie. Aude însă, din discuţia mea cu o altă persoană, care m-a însoţit în taxi, că lucrez în presă şi se calmează momentan. Nu pot pleca fără să-i plătesc pentru că face orice să mă oprească. Ba chiar o trage de mânecă pe cealaltă persoană. Văd un poliţist şi după principiul „să nu apelăm la violenţă” mă duc la el. Aflu că este agent de circulaţie şi că dacă am de făcut plângeri să mă duc la secţia de poliţie.
În aceste condiţii situaţia putea oricând să se agraveze, iar în cele din urmă accept să plătesc. Cu toate acestea, nici nu apuc bine să-i dau banii că îmi şi trânteşte o ameninţare: „Stau şi eu prin zonă. Te calc în picioare!”. De parcă ameninţarea nu a fost suficient de clară strigă şi mai tare după mine „O să vezi cine sunt eu în Rahova!” Mă uit şi eu pe bonul fiscal să văd cum cine am avut de a face. Întâmplător îl cheamă domnul Troacă, iar orice asociere a numelui său cu nivelul său de comportament ar fi doar una maliţioasă, desigur. Totuşi acest şofer are probleme mult prea grave pentru a practica meseria de taximetrist.
Replica Taxi 2000
După vreo două zile aflu tot de la supervisorul domului Troacă ce sancţiune s-a luat împotriva acestuia: doar un avertisment. Mai mult de atât, superviser-ul, care ar trebui să supravegheze la buna desfăşurare a serviciilor oferite de companie, consideră că eu am minţit şi de fapt şoferul mi-a zis încă de la început că este ocupat, ceea ce în opinia sa ar explica reacţiile ulterioare ale angajatului firmei.
În momentul în care a fost întrebat de ce firma sau taximetristul nu şi-a cerut scuze, el a răspuns că „Aici nu suntem la Din Dragoste”. Puteţi asculta ce reacţie a avut superveisorul atunci când a fost contactat.
Directorul companiei a reufuzat să discute cu reporterul romanialibera.ro, cu toate că a fost invitat la o discuţie deschisă despre problemele pe care le au firmele de taximetrie la ora actuală şi pentru a afla care sunt motivele care duc la deviaţii de comportament în rândul taximetriştilor. În schimb l-a „mandatat” pe acelaşi superviser să vină cu nişte scuze, foarte neconvingătoare de altfel, pe care însă le puteţi asculta în continuare.
Ce poate face un client nemulţumit?
Singurul lucru pe care un client îl poate face în cazul în care nu s-a luat nicio sancţiune din partea firmei este să depună o plângere la Direcţia de Control. Ion Dedu, director executiv al Direcţiei de Control din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti, declară că „unele plângeri mai ajung şi la noi, însă că dacă taximetristul este trimis în judecată clientul trebuie să se prezinte la proces”.
„Noi avem nişte prevederi legale care dacă sunt încălcate putem retrage autorizaţiile de funcţionare pentru firmele în cauză”, spune Ion Dedu. „Vă mai pot spune că evaziunea fiscală şi metodele de înşelare a clienţilor reprezintă un fenomen destul de răspândit în rândul taximetriştilor, dar în aceste cazuri trebuie sa intervină Poliţia „. Dedu declară că instituţia pe care o conduce este abilitată să ia doar măsuri administrative împotriva firmelor de taximetrie, cazurile mai grave urmând să fie soluţionate de instanţele de judecată.
Ce spun patronii firmelor de taxi
„Motivele pentru care taximetriştii nu se comportă cum trebuie uneori sunt nenumărate, principalul fiind tariful scăzut. Desigur că şi noi mai avem uscături, însă de regulă selectăm taximetriştii înainte de a-i angaja,” declară Nicolae Truşcă, directorul Taxi Cobălcescu. El spune că singurul mod în care poate face o sortare a taximetriştilor pe care îi angajează sunt bazele de date de la alte firme. „Când vedem că sunt implicaţi în nereguli pe la alte firme îi refuzăm din start. Multe firme, cu toate că sunt autorizate ISO, nu prea aplică ceea ce ar trebui.”
Cel mai eficient mod prin care firmele ar putea şti mai bine cu ce fel de şoferi au de a face, Truşcă declară că ar fi cazierul profesional, un cazier eliberat de primărie pentru fiecare taximetrist atunci când acesta pleacă de la o firmă la alta. În acest act ar trebui să scrie toate abaterile pe care le-a avut taximetristul respectiv.
În schimb Lucian Georgescu, director taxi AS, declară că „Suntem legaţi de mâini şi de picioare. Eu îl dau afară, îl decolantez pe taximetrist, iar el se duce la altă firmă, pentru că sunt atâtea locuri disponibile. Eu legal nu am ce să-i fac, iar primăria nu vrea să facă nimic”. Îmi spune că sunt cazuri în care taximetriştii au chiar şi dosare penale şi tot circulă pe stradă. „Dacă s-ar da o lege simplă, prin care să le confişte maşinile taximetriştilor (n.r. cei care au mşină proprie) care fac nereguli, credeţi că am mai vedea maşini pe străzi…”
Directorul Executiv al Taxi Meridian, Lucian Marin, spune că „Problema porneşte de la faptul că greu mai găseşti taximetrişti care să vrea să lucreze pe maşinile firmei, majoritatea preferând să-şi ia licenţă. Locuri de muncă sunt foarte multe. Noi de câţiva ani avem cel puţin 10 locuri de muncă vacante. Când cineva greşeşte se iau nişte sancţiuni. Dacă eu îl dau afară el se duce la altă firmă, care probabil nu-şi va tria taximetriştii.” Capitala României are chiar mai multe taxiuri şi de cât Londra sau Parisul, raportat la numărul de locuitori, în Bucureşti existând peste 50 de dispecerate.
„Baza de date pe care o avem firmele între noi nu este una obligatorie, motiv pentru care nu toată lumea trece neregulile pe care le-au avut cu diferiţi taximetrişti. Însă principala problemă rămâne tariful mic. De la 1,95 lei pe kilometru, cât era în 2008, acum a ajuns la 1,39, scădere care a redus puternic profiturile taximetriştilor, în timp ce combustibilul s-a scumpit cu 30-40%. În prezent un taximetrist câştigă circa 1500-2000 lei.”
Când vine vorba de plângeri înregistrate în această săptămână, directorii celor trei companii dau diferite cifre, de la 5-7 plângeri până la 15. Însă cifrele Primăriei Municipiului Bucureşti arată că o companie de taxi poate ajunge la câteva zeci de plângeri săptămânal, ce este drept, o parte dintre ele nefondate.
Toţi directorii consideră că principala cauza pentru nesimţirea multor taximetrişti este tariful scăzut. În timp ce directorii consideră că un tarif mai mare sau un preţ de pornire mai mare ar fi o soluţie, Ion Dedu, Direcţia de Control a primăriei, consideră că preţul unic, la fel ca în Europa de Vest, ar face ca toate firmele să nu se mai bată pe tarife ci pe calitatea serviciilor. Şi el este de părere că preţul unic ar trebui să fie totuşi mai mare decât tarifele practicate în prezent, însă atât cât să nu fie nici prea mari pentru clienţi.
O altă problemă care diminuează câştigurile taximetriştilor bucureşteni ar fi cele circa 2000 de maşini de Ilfov de pe străzile Bucureştiului, care nu au autorizaţie pentru a circula în Capitală. Ion Dedu vine cu un răspuns şi pentru această problem: „A fost cineva la un moment dat care din diferite motive a introdus în lege cuvântul permanent, ceea ce înseamnă că un taximetrist va fi tras la răspundere dacă face permanent taximetrie în Capitală. Or când îl prinzi o dată, de două ori, nu este permanent.”
În aceste condiţii, în care patronii de taximetrie se plâng de tarifurile scăzute iar firmele au nevoie de taximetrişti, singurul care pare să piardă în acestă ecuaţie este clientul, care va fi în continuare înşelat, agresat verbal şi chiar fizic de unii taximetrişti nesimţiţi, numărul acestora fiind crescând pe fondul crizei financiare care se adânceşte.
