„România educată” este un proiect național inițiat de Președintele României, Klaus Iohannis, care-și propune să susțină reașezarea societății pe valori, dezvoltarea unei culturi a succesului bazată pe performanță, muncă, talent, onestitate și integritate. „La intrarea în cel de-al doilea secol de existenţă ca stat modern şi unitar, este important ca educația și cercetarea să dobândească o fundaţie solidă și predictibilă, pe care să continue drumul către România educată” scrie pe site-ul Administrației Prezidențiale.
În perioada 2016-2018, Administrația Prezidențială derulează o amplă dezbatere publică privind educația și cercetarea din România, structurată în trei etape:
Prima etapă (2016-2017) a presupus o serie de opt consultări cu privire la viziunea și obiectivele de țară pentru educație și cercetare (dezbateri regionale), dezvoltarea și diseminarea unui chestionar online, 35 de evenimente de consultare organizate de terți etc.
A doua etapă (2017-2018) pornește de la elementele de viziune identificate în etapa anterioară, pentru a continua consultarea cu privire la strategia pentru educație și cercetare la orizontul 2018-2030.
În acest sens, Administrația Prezidențială va constitui șapte grupuri de lucru cu rolul de a dezvolta concluziile primei etape într-un pachet de strategii detaliate pe temele prioritare: cariera didactică; echitatea sistemului educațional; profesionalizarea managementului educațional; un învățământ profesional și tehnic de calitate; autonomie, calitate și internaționalizare în învățământul superior; educație timpurie accesibilă tuturor; evaluarea elevilor şi studenţilor.
A treia etapă (2018) va presupune finalizarea rezultatelor proiectului: o viziune de țară și obiectivele de țară asupra educației și cercetării din România, pentru următorii 12 ani (2018-2030); o strategie pentru sectorul educație și cercetare la orizontul 2018-2030; o serie de propuneri de politici publice pe temele desemnate ca fiind prioritare în cadrul proiectului, care vor include și elemente privind guvernanța sistemului de educație și cercetare.
Toate etapele propuse în acest proiect se desfășoară conform calendarului, rezultatele obținute sunt publice și este predictibilă eficiența acestui demers.
Și noua guvernare se arată preocupată de sectorul educațional și a anunțat prin reprezentantul ei, ministrul Pavel Năstase, intenția de a realiza o nouă lege a educației ce ar trebui să intre în vigoare de la 1 octombrie 2018.
"Am prezentat deja Consiliului Naţional al Rectorilor un calendar de lucru privind noua lege a educaţiei. Astfel, în 2017, perioada aprilie-mai, va fi realizată o sinteză a consultărilor anterioare. În perioada iunie-noiembrie are loc evaluarea sistemului naţional de educaţie (starea educaţiei), apoi în perioada noiembrie-decembrie trebuie asumate opţiunile majore ale educaţiei. Din 2018, respectiv în perioada ianuarie – februarie, va fi elaborat proiectul legii educaţiei. În perioada martie – mai au loc dezbateri publice şi în iunie – septembrie au loc dezbateri în Parlament, astfel încât noul proiect să intre în vigoare la 1 octombrie, odată cu începerea noului an universitar ", a declarat Ministrul Educației.
Cel puțin la nivel de calendar cele două intenții coincid și din 2018 România ar trebui să intre într-o etapă de modernă educare bazată pe o nouă lege a educației. Năstase a insistat că atât strategiile Ministerului pe care îl conduce, cât și proiectul Preşedinţiei, "România educată", și viziunea Academiei Române au un obiectiv comun, anume o educație de calitate. Prin urmare, cele trei își pot coordona eforturile.
Declarațiile Ministrului Educației ar trebui să ne liniștească, dar de promisiunile politicienilor ne-am săturat. Educația este o prioritate națională, însă nu și pentru aleșii poporului care sunt preocupați mai mult de legea grațierii și de condițiile din penitenciare. Credibilitatea guvernanților ar putea fi probată până la momentul 2018. Până acum, președintele țării se află în grafic, ceea ce a spus a și făcut. Nu același lucru se poate spune despre ministrul educației care, la început de mandat, declara într-o conferință de presă: „Nimeni, în anul școlar 2017-2018, nu va mai ocupa un post de director sau director adjunct decât prin concurs. Noi deja am demarat această acţiune de organizare a unui concurs, care va fi prin luna august.” „Vom avea grijă să fim transparenţi în organizarea concursului.” „Acelaşi lucru se va întâmpla şi pentru inspectorii şcolari”. De atunci, nicio vorbă despre acest concurs. Dacă ministrul și-ar onora spusele, până acum, pentru transparență, ar fi trebuit să cunoaștem cel puțin metodologia de organizare, pentru ca potențialii concurenți să-și pregătească examenul. Se pare că acest concurs nu va mai fi organizat anul acesta.
În 2008, la inițiativa șefului statului Traian Băsescu, s-a semnat Pactul național pentru educație. Ce frumos sună, nu-i așa?
„Noi, reprezentanţii partidelor politice parlamentare, ai instituţiilor şi organizaţiilor subsemnate, ne angajăm solemn ca, în toate acţiunile noastre viitoare referitoare la educaţia naţională să urmărim viziunea, misiunea şi obiectivul strategic enunţate mai jos:
1. Modernizarea educaţiei în perioada 2008-2013, astfel încât în 2014, atunci când un nou buget al Uniunii europene va intra în vigoare, şcoala românească să fie perfect sincronizată cu realităţile şcolilor europene.
2. Asigurarea în perioada 2008-2013 a unui minim de 6% din PIB pentru educaţie.
3. Transformarea educaţiei timpurii într-un bun public, garantarea unei educaţii şcolare obligatorii de 10 ani şi a unui acces neîngrădit la educaţie gratuită de 13 ani.
4. Descentralizarea financiară.
5. Adoptarea principiului „finanţarea urmează elevul” în învăţământul primar, gimnazial şi liceal, respectiv a principiului “finanţării multianuale pe cicluri de studii şi bazat pe proiecte” în învăţământul universitar.
6. Adoptarea unei carte a drepturilor şi libertăţilor educaţiei.
7. Definirea unor zone de educaţie prioritară, pentru a depăşi decalajul care separă în mod dramatic mediul rural de cel urban sau diferite categorii de cetăţeni români.
8. Selectarea celor mai bune programe educative care să corespundă nevoilor de educaţie ale elevilor.
9. Pregătirea profesorilor după ultimele cercetări internaţionale în pedagogie.
10. Crearea cadrului de educaţie specifică pentru copii cu nevoi speciale de educaţie.
11. Stimularea „brain regain” în universităţile şi centrele de cercetări.
12. Realizarea criteriilor și clasamentelor școlare pe bază de metodologii internaționale unanim acceptate (de tip Shanghai) stabilite de un corp de experți și evaluatori independenți, cu recunoaștere internațională și națională în domeniul educației, provenind din rândul societății civile.
13. Introducerea sistemului de policy making în educație, în care specialiști cu înalt grad de cunoaștere internaționala și națională a problemelor caută optimul de reglementare în urma studiilor și analizelor.
14. Realizarea unui tabel de bord (ScoreCard), transparent publicului, cu obiective și realizări care trebuie livrate conform termenelor limită clar definite.”
Preşedintele Traian Băsescu, liderul PSD Mircea Geoană, liderul UDMR Marko Bela, liderul PRM Corneliu Vadim Tudor, liderul PC Daniela Popa, liderul PDL Emil Boc, liderul deputaţilor minorităţilor Varujan Pambuccian şi ministrul Educaţiei, Cristian Adomniţei (PNL), sunt semnatarii Pactului pentru educaţie.
Nimic din ceea ce e scris mai sus nu s-a realizat. E suficient să urmărim procentele ce s-au acordat educației în anii următori, ca să ne facem o impresie despre seriozitatea celor ce se angajau SOLEMN să dezvolte învățământul românesc. În 2009 s-a alocat 4,24% din PIB pentru educație, în 2010 – 3,53%, în 2011 – 4,13%, în 2012 – 3,5%, iar în 2013 – 3,6%, deci nici vorbă de 6%.
E vremea ca vigilența opiniei publice să nu mai permită astfel de derapaje. Aproape în fiecare familie există cel puțin un beneficiar al învățământului de stat românesc. Fără o educație corect înfăptuită eșecul este garantat. O țară se poate ridica numai prin calitatea oamenilor ei iar școala are rolul de a-i forma. Eficiența școlii se dobândește prin implementarea unor programe adaptate nevoilor ei, iar responsabilitatea celor care dezvoltă și aplică astfel de programe este decisivă. Să învățăm din greșeli și să nu mai permitem ca generații de români să fie victime ale ignoranței politicienilor. Rămâneți, așadar, #cuochiipeeducație!
