„Un judecător de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi-a folosit poziţia pentru a încerca să blocheze o anchetă de corupţie care o vizează pe soţia sa. Corneliu Bârsan, judecătorul României la Curtea de la Strasbourg, îşi foloseşte imunitatea diplomatică pe post de scut pentru soţia sa, Gabriela. Doamna Bârsan este cercetată în contextul acuzaţiilor de corupţie lansate în rândul judecătorilor din România, ea însăşi fiind judecător la Curtea Supremă. Anchetatorii susţin că a primit mită, mii de lire sterline pentru soluţii favorabile (…)”.
Rândurile de mai sus aparţin Daily Mail şi deschid un aticol cu un titlu încă şi mai tranşant, care nu lasă publicului britanic nici o brumă de îndoială: „Judecătorul CEDO stârneşte indignarea pentru că îşi foloseşte poziţia pentru a stopa cercetarea soţiei”.
Citând România liberă, jurnaliştii britanici trec apoi la o descriere mai largă a acuzaţiilor aduse de procurorii de la Bucureşti şefei Secţiei de Contencios Administrativ a instanţei supreme şi, ceea ce devine chiar mai incitant, relansează în spaţiul public european o dezbatere care se anunţă din start interesantă: cea privind necesitatea unor reforme urgente care-i vizează deopotrivă pe magistraţii CEDO şi Curtea în ansamblul ei.
Fără a filosofa îndelung pe tema perenităţii sentimentului mioritic al fiinţei-fără-scrupule, prezent inclusiv printre oficialii români care petrec ani buni la posturi în ţări cu adevărat dezvoltate, aş trece direct la o concluzie personală.
Anume, că reacţia de fiară încolţită a judecătorului CEDO, Corneliu Bârsan, care stârneşte tot mai multă indignare printre europeni (vezi inclusiv comentariile postate de cititori la articolul din Daily Mail), are doar trei resorturi posibile: fie nesimţirea crasă; fie totala necunoaştere a unor cutume occidentale, altfel destul de străine în ţara natală; fie o teamă reală faţă de ceea ce se găseşte la dosarul soţiei şi faţă de urmările anchetei – caz în care până şi un oficial de talia şi cu experienţa domnului Bârsan se poate pierde cu firea.
Corectitudinea politică îmi şopteşte totuşi nu mă pronunţ încă asupra variantei finale, aşa că las timpul să decanteze totul şi să ridice la suprafaţă adevărul şi numai adevărul.
Deplorabil este însă că, indiferent de motivele care l-au determinat pe soţul protector, Corneliu Bârsan, să invoce încălcarea Convenţiei de la Viena (care oferă imunitate diplomaţilor străini de la urmărirea penală), demersul va fi, probabil, mai nociv pentru România decât impactul cumulat al scandalurilor provocate de o duzină de bande de proxeneţi şi cerşetori români plecaţi prin Occident.
*Pe de o parte, însuşi scandalul de corupţie de la Curtea Supremă în care este implicată judecăoarea Gabriela Bârsan va începe, neîdnoios, să beneficieze de o atenţie sporită din partea presei şi a forurilor europene.
Ca atare, din punctul de vedere al imaginii, milioanele de euro pompate de Elena Udrea abroad, în spoturi publicitare despre fermecătoarea Românie, ar putea fi de pe acum reîntoarse din drum – familia Bârsan a săpat suficient la temelia oricărei campanii de bine despre drăguţa noastră ţărişoară. Nici viitoarele rapoarte de ţară pe jusutiţie nu vor uita, foarte probabil, să se aplece asupra faptelor celor doi soţi, Gabriela şi Corneliu Bârsan.
*Nu a fost suficient nici faptul că judecătorii români şi-au pierdut demult credibilitatea în ochii oficialilor europeni.
Trebuia să apară acum „incidentul Bârsan”, numai bun pentru a arunca suspiciuni apriori şi asupra celorlalţi români aflaţi în posturi similare.
*Şi, în final, ceea ce cred că este chiar mai important: până să le servească moderaţilor care cer anumite reforme la Strasbourg (unele de foarte mult bun simţ), cazul Bârsan le va folosi de minune ca muniţie de război celor mai înverşunaţi adversari ai existenţei CEDO; un atare exemplar în robă te lasă fără replică, oricât de înfocat ai fi ca apărător al Curţii care apără drepturile omului.
Or, românii ar trebui să ştie mai bine ca orice britanic, francez sau german ce face şi ce poate face CEDO pentru cetăţean. Cu o justiţie internă extrem de coruptă şi manipulată politic, mulţi conaţionali şi-au trimis dosarele de la Bucureşti la Strasbourg, după ce au simţit pe propria piele ce înseamnă ca toate instanţele din ţara-mamă să-şi bată joc de ideea de dreptate. Să nu uităm, România se află în topul statelor cu cele mai multe speţe şi condamnări la Curtea Europeană, alături de alţi protagnişti de categorie grea, ca Rusia, Ucraina sau Republica Moldova.
Privit în această lumină, gestul judecătorului Corneliu Bârsan devine cu atât mai condamnabil, iar primii care s-ar cădea să se simtă prejudiciaţi ar trebui să fie chiar conaţionalii săi.
Există pericolul ca dosarul „Bârsan” să se transforme într-un al doilea dosar „Severin”. Pentru România va fi dezastruos. Pentru Corneliu Bârsan, deloc. Adrian Severin este în continuare europarlamentar.
