Una dintre cele mai importante discipline este predată, la liceu, după metode și păstrând o structură veche de peste un sfert de secol.
Psihologia se studiază în clasa a X-a de liceu. Într-o epocă supertehnologizată și, în contextul unei presiuni cotidiene tot mai puternice exercitate din toate părțile asupra individului, psihologia are un rol tot mai însemnat în societate. Ea ar trebui predată după metode moderne, ceea ce – din păcate – nu se întâmplă în România. Manualele de psihologie din ziua de azi păstrează structura și abordarea primului manual de liceu, redactat imediat după Revoluție. Acest lucru se întâmplă și pentru că programa este neschimbată de peste un sfert de secol.
„Mai toate manualele după care se studiază psihologia la liceu au apărut în 2004 sau 2005. În fapt, ele sunt mai vechi, pentru că reprezintă o reflecție a programei – care nu s-a mai modificat deloc de foarte mult timp și care este tributară primului manual de liceu apărut după Revoluție, publicat în 1991, de Paul Popescu Neveanu“, explică Dragoș Iliescu, profesor universitar la Facultatea de Psihologie a Universității București. La începutul anilor ’90, psihologia se studia în clasa a IX-a.
Ce modificări trebuie făcute
„Manualul de liceu pentru psihologie e o pacoste. Avem manuale învechite pe o programă învechită. Care sunt consecințele? Pentru profesia mea sunt mari: elevii, care învață după un manual neatractiv și nu foarte relevant, nu se vor îndrăgosti de acel domeniu. Este greu să atragi cei mai talentați și mai buni elevi către facultățile de psihologie în condițiile în care ei resping manualul. Dacă vei compara oricare manual românesc cu manualele americane de liceu, o să vezi o diferență marcantă, nu doar la nivel vizual, ci și la nivelul temelor atinse“, ne-a precizat profesorul.
L-am întrebat pe Dragoș Iliescu ce schimbări trebuie operate. „Aș modifica temele atinse, ca să se îndrepte spre lucruri relevante și inteligibile pentru un elev de liceu. Nu sunt incluse teme precum maturizarea socială și emoțională și competențele sociale și emoționale. Nu sunt atinse teme importante de psihologie socială, precum zvonurile și manipularea, obediența, psihologia maselor. Nu sunt atinse bias-urile (distorsiunile), percepția socială, lucruri care ar putea să le dezvolte gândirea critică și să-i transforme în cetățeni mai buni. Aș modifica abordarea. Acum este discursivă, și nu experiențială. Copiii trebuie să învețe o cantitate destul de mare de informații fără să aibă oportunitatea să o pună în aplicare și fără să aibă exemple din viața reală despre cum această informație funcționează în cotidian. Manualele le-aș face digitale, sau și digitale. Este o generație pe care cu greu o mai ții cu atenția concentrată la hârtie. Dar un manual însoțit de un website sau de o aplicație care să-i trimită către informația suplimentară, exerciții, teste, filme, speech-uri, prezentări le-ar da oportunitatea să facă ceea ce le place, să urmărească o temă care îi intrigă, în mediul în care se simt mai la ei acasă“, a declarat, pentru „România liberă“, profesorul Iliescu.
Ce ne diferențiază
Nevoia unei noi abordări în studiul psihologiei – anchilozat de un sfert de secol – rezidă și din schimbarea generațiilor. „În psihologia socială și sociologie, teoria cohortelor generaționale este subdomeniul care se preocupă de investigarea și explicarea diferențelor inter-generaționale. În acest cadru științific, diferențele între generații sunt explicate prin trei mari forțe. Învățarea socială, prin care noile generații deprind să se comporte, își formează atitudini și își dezvoltă valori, fiind imersate în fluidul social. Societățile și preocupările lor se schimbă, deci generațiile se schimbă – pentru că, în perioada care contează pentru dezvoltarea personală, indivizii sunt confruntați cu alte evenimente, alte probleme, alte provocări.
O a doua forță este reprezentată de identitatea generațională: persoanele care formează o nouă generație își recunosc afilierea cu cei din generația lor, se identifică prin raportarea contrară la cei din alte generații și își asumă rolul generațional și valorile care derivă din afilierea cu acest grup.
În fine, vorbim de diferențe de vârstă: noua generație este tânără și, prin definiție, mai mobilă, mai contestatară decât generația mai îmbătrânită“, explică profesorul Iliescu.
Comparație. Care sunt cele mai bune manuale
În acest moment există mai multe manuale complementare. În opinia profesorului Iliescu, cel mai bun îl are ca autor pe Adrian Neculau, publicat în 2005, acum 12 ani, la Editura Polirom. Cel mai folosit manual este al lui Mielu Zlate, apărut la Editura Aramis, tot din 2005. Alte manuale după care se studiază sunt semnate de Elena Lupșa și Victor Bratu – Editura Corvin (2005), Mihai Golu – Editura Economică (2004), Iosif Mărcușanu – Editura Carminis (2005). Cel mai nou manual este al Doinei Olga Ștefănescu și a apărut la Editura Humanitas Educațional în anul 2011.
