Verdictul dat ieri împotriva lui Timoşenko pune Uniunea Europeană într-o situaţie delicată: pe de o parte, aceasta nu poate accepta rezultatul unui proces pe care mai mulţi lideri europeni l-au clasificat drept unul „politic”; pe de altă parte, o reacţie prea violentă ar putea arunca Ucraina în braţele deschise ale Rusiei.
Judecătorul Rodion Kireev nu terminase încă de citit sentinţa când Iulia Timoşenko l-a întrerupt, declarând că va continua să îşi apere numele respectabil şi că decizia lui Kireev arată că Ucraina s-a întors la metodele de represiune folosite de Uniunea Sovietică în timpul lui Stalin.
Alături de fostul premier s-au aflat atât soţul şi fiica sa, cât şi mii de susţinători ai săi, adunaţi în faţa tribunalului din Kiev, unde peste 1.000 de poliţişti au fost detaşaţi pentru a preveni eventuale proteste violente după ce serviciile secrete SBU avertizaseră că ar putea avea loc acte de terorism împotriva „simplilor cetăţeni”.
În procesul început în iunie, Timoşenko a fost acuzată de abuz de putere – mai exact, de faptul că ar fi semnat în 2009, fără autorizarea propriului său guvern, un contract care privea importul de gaze naturale din Rusia, acceptând preţul prea mare impus de Moscova şi aducând ţării sale prejudicii de 200 milioane dolari.
Doar cu câteva luni în urmă, actualul ministru al Infrastructurii, Boris Kolesnikov, a declarat că pierderile anuale ale Ucrainei din contractul cu Rusia se ridică, de fapt, la 8 miliarde dolari. Timoşenko a declarat că funcţia de premier i-a permis să semneze contractul cu Rusia fără să necesite o permisiune specială – şi că acţiunea sa a pus capăt unei dispute tensionate între Moscova şi Kiev, din cauza căreia nu numai Ucraina, dar întreaga Europă s-a văzut confruntată cu diminuarea rezervelor de gaz natural în iarna anului 2008. Ministerul de Externe al Rusiei este, de asemenea, de părere că contractele au respectat legis-laţia Ucrainei.
Un proces politic
„Ştiţi cu toţii foarte bine că sentinţa nu este pronunţată de judecătorul Kireev, ci de preşedintele Ianukovici”, a declarat Timoşenko în faţa completului de judecată. Într-adevăr, acuzaţia nu este lipsită de temei: Ianukovici a fost, în ultimii ani, principalul adversar al lui Timoşenko, iar reprezen-tanţii Uniunii Europene sunt de acord că procesul nu ar fi putut avea loc decât cu voia lui Ianukovici. Analiştii politici sunt în general de acord că acesta vrea să o elimine pe Timoşenko – socotită, în 2005, a treia cea mai puternică femeie din lume de către revista Forbes – din viaţa politică. În timp ce Timoşenko, unul dintre liderii „Revoluţiei Portocalii” din 2004, a pledat dintotdeauna pentru o mai mare apropiere a ţării sale de Uniunea Europeană, Ianukovici a fost multă vreme considerat un apropiat al Moscovei. Totuşi, în ultima vreme şi acesta a încercat să intre în graţiile Europei: conform premierului polonez Donald Tusk, citat de săptămânalul german Der Spiegel, „nu există nici o îndoială că preşedintele Ianukovici favorizează, ca şi Timoşenko, o apropiere de Europa”.
Soluţia salvatoare
Condamnarea lui Timoşenko pune în pericol relaţiile dintre Ucraina şi Uniunea Europeană într-un moment în care acestea păreau să se fi îmbunătăţit vizibil: acum, tratatul de asociere care urma să fie încheiat până la sfârşitul anului după patru ani de negocieri a devenit puţin probabil. Ministrul de Externe al Franţei, Alain Juppé, a declarat luni că „Ucraina nu are o perspectivă europeană” atât timp cât sunt conduse astfel de procese. Conform Der Spiegel, UE se află în faţa unei dileme: „Dacă se confruntă deschis cu Ucraina în urma verdictului din procesul Timoşenko, riscă să împingă Kievul în braţele Moscovei” – iar premierul Vladimir Putin ar saluta intrarea Ucrainei într-o uniune vamală cu Rusia, Belarus şi Kazahstan.
Cu toate acestea, Rusia a condamnat ieri verdictul împotriva lui Timo-şenko, Ministerul rus al Afacerilor Externe subliniind într-un comunicat „caracterul deschis antirusesc” al procesului. Siteul EUObserver constată că Uniunea Europeană nu are o poziţie fermă, fiind împărţită în două tabere: pe de o parte, unele state din fostul bloc comunist, printre care Lituania şi Polonia, care doresc „aducerea Ucrainei în emisfera vestică” din considerente geopolitice, iar pe de altă parte Germania, Olanda şi instituţiile europene, care consideră că, fără presiunile necesare asupra Kievului, Ianukovici nu va adopta niciodată reforme democratice. Conform EUObserver, este posibil – şi chiar probabil – ca următoarea mişcare a lui Ianukovici să fie anularea articolelor de lege 364 şi 365, care stau la baza condamnării lui Timoşenko. În acest caz, fostul premier ar fi eliberată şi ar putea chiar participa la alegerile electorale care vor avea loc anul viitor. Surse citate de EUObserver sunt de părere că UE ar fi dispusă să accepte acest scenariu – şi să semneze pactul de comerţ cu Ucraina în decembrie.
