Moartea lui Steve Jobs a venit pe iPhone. Povestea omului care a muncit non-stop până în ultima clipă

Scurt şi sec, mesajul ăsta era afişat pe ecranul mare şi colorat al unuia dintre dis­po­zitivele pe care Jobs le-a visat, le-a dat în lucru şi le-a moşit la naştere. Peste 200 de milioane de dispozitive Apple – iPad-uri, iPod-uri sau iPhone-uri – poate au vibrat în dimineaţa asta în toate colţurile lumii, anunţând moartea lui Steve Jobs.

O forţă singulară. Asta spun cei care l-au cunoscut despre Steve Jobs. Apoi, după câteva secunde de gândire, pot continua cu: arogant, sarcastic, grijuliu, învăţat, paranoic şi „insanely charismatic” (extrem de carismatic; „insanely” este unul dintre cuvintele lui favorite).

Jobs a co-înfiinţat Apple în 1976, împreună cu Steve Wozniak. La sfârşitul luni mai 1985 – în urma unei lupte interne pentru putere şi a anunţării unui număr sem­nificativ de disponibilizări -, directorul de atunci John Sculley (pe care Jobs l-a adus la Apple) l-a înlăturat pe co-fondator din funcţia sa de şef al diviziei Macintosh. A revenit la Apple în 1997, când compania era pe pierderi, şi a reuşit prin viziunea sa să transforme în totalitate com­pania aducând-o în topul celor mai importante din în­treaga lume.

Omul care ştia mereu ce trebuie făcut

Îmbrăcat într-o cămaşă albă, cu blugi de un albastru spălăcit, fără curea şi purtând o pereche de pantofi maro din piele întoarsă, Steve Jobs stă într-un scaun mobil şi se balansează când în spate, când în faţă. În sala de şedinţe, directorul de mar­keting, Daniel Lewin, îi înmânează o diagramă com­pli­cată şi apoi explică care sunt în­datoririle lui ca şef al diviziei care va trebui să promoveze pro­du­sele companiei. În timp ce Lewin vorbeşte, Jobs continuă să se fâţâie pe scaun, îşi dă de mai multe ori ochii peste cap, strâm­bă din nas… şi, la un moment dat, aruncă foile pe birou exclamând: „Graficele astea sunt un rahat!”.

Lewin încearcă să-şi păstreze calmul şi să-i ofere o explicaţie lui Jobs, însă nu reuşeşte să spună ceva. Directorul de mar­ke­ting începe să-şi strângă foile de pe biroul lui Jobs, când acesta din urmă îl întreabă: „Ce faci?”. „Dacă tu crezi că planul ăsta e prost, nu are rost să discutăm despre el”. Deşi colegii din companie îi aruncă priviri compătimitoare şi unii încearcă să-i spună ceva care să-l facă să se simtă mai bine, Jobs nu are de gând să-şi oprească tirada de cuvinte grele: „Putem să facem ceva cu adevărat notabil?”.

Un moment de linişte şi şedinţa continuă: un angajat al depar­ta­men­tului de vânzări explică toate detaliile unei negocieri care a dus la semnarea unui con­tract între compania lui Jobs şi o alta. „Ai făcut o treabă foarte, foarte bună!”, spune Jobs la fi­nalul prezentării angajatului. Cu o zi înainte, acelaşi Jobs tuna că „acest contract este o porcărie!”.

Este rândul directorul diviziei care creează software-ul folosit de computerele produse de com­pa­nie. Acesta explică faptul că are nevoie de mai mulţi progra­ma­tori şi că a identificat mai mulţi oameni pe care vrea să-i fure de la alte companii. Jobs este plic­tisit la început, dar foarte nervos la final: „Trebuie să angajăm manageri pe subdivizii, acum!”. Apoi, ca un îndemn către echipa sa: „Nu construim un simplu cal­culator, construim o compa­nie!”.

Aşa arătau şedinţele inter­mi­nabile pe care le ţinea Steve Jobs. Scena de mai sus avea loc în iulie 1987, la sediul recent-înfiinţatei companii NeXT pe care Jobs o întemeiase după ce plecase de la Apple, compania al cărei co-fondator era. A fost înlăturat, după o luptă aprigă pentru putere, de directorul Apple din 1985.  Pierduse o poziţie executivă şi a plecat. Jobs avea nevoie de un post de conducere, trebuia să poată controla procesul de creaţie a unui calculator, a unui software, trebuia să dicteze strategia de marketing… totul trebuia făcut întocmai aşa cum spunea el.

La NeXT Jobs nu-şi dorea să lanseze doar un computer, ba din contră – „cel mai precis, cel mai rapid… cel mai tare calculator pe care l-ai văzut vreodată”. „O să ducem tehnologia la nivelul următor”, spunea în urmă cu 24 de ani Jobs, pe atunci în vârstă de 32 de ani, fără să arate vreun semn de modestie.

Jobs, un perpetuum mobile

Prin natura sa, Jobs era unul dintre acei oameni care trebuia să domine locul indiferent că se afla într-o încăpere mică şi obs­cură sau într-o sală cu o audienţă de câteva mii de persoane. Nu se poate spune că Jobs stătea la toate discuţiile managerilor săi pentru că, de fapt, nu stătea deloc.

Una din modalităţile sale de a domina era de a se mişca peste tot prin încăpere: acum stătea cu ambii genunchi pe un scaun, câteva minute mai târziu se legăna pe un alt scaun, alte câteva minute mai târziu privea pe geam ca şi când nu era atent la ce se discuta. Şi, ca adaos, îşi rodea unghiile, se holba câteo­dată obsesiv la cel care vorbea în cadrul unei şedinţe, îşi trecea mâna dreaptă des prin păr sau îşi masa uşor bărbia.

Jobs avea aşteptări foarte mari de la oamenii cu care lucra. Cerea dedicare totală pentru munca pe care fiecare o realiza. Spunea, după plecarea sa de la Apple din 1985, că şi-ar dori să aibă o companie în care angajaţii săi să se mulţumească cu munca lor şi să nu mai aibă nevoie de nimic altceva. Lucra până la epuizare – de multe ori treaceau două-trei zile fără să doarmă măcar o oră pe noapte -, felul său de a lucra era extrem de narcisist, munca sa devenind în timp o formă de auto­exprimare, de plăcere.

Nu era loial unui brand sau unei companii, era loial lui însuşi, el era compania, el era brandul. Jobs era genul de om care se trezea dimineaţa, mergea până în faţa oglinzii  şi se întreba: „Fac ceea ce îmi doresc să fac?”. Răs­pun­sul a fost în permanenţă „da”. Singurul moment în care s-a contrazis a fost în august 2011, când a decis să părăsească poziţia de director executiv al Apple, pentru că nu-şi mai putea îndeplini atribuţiile.

Steve Jobs a fost omul care, de la reîntoarcerea în companie – ca director executiv în 1997 – a exercitat cea mai mare influenţă asupra modului în care s-a dezvoltat Apple.

El era cel care lua deciziile finale legate de designul produselor Apple, uneori mergând până la a schimba şi în cele mai mici detalii, indiferent că era vorba de iPod-ul Shuffle sau de desktopurile şi laptopurile Macintosh.

La Apple, Steve Jobs era arbitrul final pentru orice produs. Surse din companie, citate de agenţiile de presă străine, susţin că într-un singur an se făcuseră trei prototipuri ale primului model de iPhone. Primele două nu au reuşit să-l impresioneze pe cel care era considerat cel mai exigent director din industria IT şi care se implica cel mai mult în aplicarea filozofiei Apple în fiecare produs nou lansat. Cel de-al treilea prototip l-a mulţumit pe Jobs, iar în iunie 2007 iPhone-ul a fost lansat.

„Faptul că putea să îşi asume cu uşurinţă cele mai mari riscuri este cea mai importantă calitate a lui Steve Jobs, nu faptul că era un geniu sau că avea carismă”, spune Alan Deutschman, care a scris o biografie despre fondatorul Apple. „Apple este atât de inventivă pentru că Jobs îşi asumă riscuri majore, lucru rar întâlnit în corporaţiile americane. El nu face nici un studiu de piaţă pentru nici un produs. Totul stă în judecata sa, perfecţionismul şi curajul său”, a mai adăugat biograful, citat de The New York Times.

Însă, în spatele acestui curaj nebunesc de a-şi impune numai propriile idei, Jobs se baza totuşi pe un element raţional: puterea sa de a înţelege tehnologia şi, în acelaşi timp, cultura populară. Propriile sale studii şi observaţii, nu focus grupuri zilnice, desfăşurate pe parcursul a câteva săptămâni, au fost cele care l-au ghidat în carieră şi în deciziile pe care le-a luat de-a lungul vremii.

Când un reporter l-a întrebat ce studii de piaţă au fost făcute pentru a vedea dacă tableta iPad este ceva ce oamenii vor să utilizeze, Jobs a răspuns sec: „Nici unul. Nu este treaba consumatorului să ştie ce îşi doreşte”.

Un măr muşcat, în faţa magazinului Apple

Din momentul aflării veştii că Steve Jobs nu mai este printre noi, oameni din toate părţile lumii au vrut să-şi manifeste durerea faţă de dispariţia acestuia. Barack Obama l-a numit „unul dintre cei mai mari in­ventatori ai tuturor timpu­ri­lor”. Unul dintre cele mai emo­ţio­nante mesaje a venit de la Bill Gates, fondatorul Microsoft: „Am fost colegi, competitori şi prieteni mai mult de jumătate din viaţă. Rar îi este dat lumii să vadă un om cu un impact atât de mare precum cel pe care Steve l-a avut. Efectele acestui impact se vor resimţi pentru multe generaţii”.

Oamenii de rând – utilizatori sau nu ai produselor Apple – s-au strâns în faţa mai multor ma­ga­zine Apple din întreaga lume pentru a depune un buchet de flori, un mesaj scris pe o bucată de hârtie şi pentru a vorbi despre pro­dusele companiei şi inventa­to­rul lor. În faţa unui magazin din New York, cineva a lăsat un măr din care muşcase o singură dată (cu trimitere la logo-ul companiei).  

Lupta împotriva cancerului

Co-fondatorul Apple, Steve Jobs, a murit miercuri la vârsta de 56 de ani, după o îndelungată luptă cu boala, care a început în 2003, când a fost diagnosticat cu o formă rară de cancer pancreatic, relatează bloomberg.com.

Steve Jobs a avut o tumoră neuroendocrină, care este mai puţin agresivă decât alte tumori pancreatice maligne. Pe 24 august, el s-a retras din funcţia de preşedinte executiv al Apple, spunând că „nu-şi mai poate îndeplini sarcinile şi aşteptările”.

Tumorile neuroendocrine au o dezvoltare lentă, iar pacienţii pot fi trataţi cu succes dacă acestea sunt extirpate în stadiile primare de dezvoltare. Cele care se extind către alte organe, precum ficatul, devin foarte periculoase pentru sănătatea pacientului. Fără a specifica motivul, Jobs a făcut un transplant de ficat în 2009, ce nu poate decât să prelungească viaţa persoanelor care suferă de un astfel de tip de cancer.

Nu toţi medicii sunt de acord cu această abordare. Doar 60% din pacienţii care au făcut un transplant de ficat au supravieţuit pentru încă cinci ani de la operaţie, conform unei analize publicate de Jurnalul Mondial de Gastroenterologie în 2005. Autorul David Metz este expert în gastroenterologie la Şcoala de Medicină Perelman a Universităţii din Pennsylvania. El a declarat că datele de care dispune diferă din punct de vedere calitativ şi că şansele de supravieţuire pot fi mai mari în prezent.

Steve Jobs a fost în concediu medical de pe data de 17 ianuarie. A fost al treilea concediu începând din 2004, când a anunţat că tumora sa fusese sextirpată. Atât el, cât şi oficialii Apple au păstrat secretul privind starea sa de sănătate. (Andrei Stanca)