Opoziţia din România este tot mai departe de rolul pe care, în statele civilizate, i l-a consacrat în mod tradiţional democraţia.
De fapt, prin modul în care administrează politic cealaltă Voce din sfera publică, Victor Ponta, Crin Antonescu şi Dan Voiculescu şi-au arătat deja limitele.
Asta, şi pentru că au înţeles ca, din poziţiile în care i-a paraşutat în mod neînţeles destinul, să construiască la fel cum au făcut dintotdeauna, superficial şi doar pentru ei.
A rezultat astfel o opoziţie ca o plăcintă plină de E-uri: bună la gust, dar toxică pentru organism. Poate găsi cineva în oferta sărată a pseudoopoziţiei româneşti alternativa decentă la ceea ce oferă actuala guvernare?
Cu atât mai mult cu cât apar suficiente situaţii în care acţiunile Guvernului Boc ar putea fi cenzurate rapid şi eficient apelând la mecanisme politice şi parlamentare, la care însă pot recurge numai politicienii, mai puţin societatea civilă.
Apoi, oferă discursurile celor trei lideri garanţii că aranjamentul lor politic are în vedere interesul pe termen lung al României, asta în contextul în care economia mondială dă semne certe că va continua să înoate, ani de acum încolo, în ape tot mai tulburi?
Date fiind intervenţiile incoerente ale trioului în cauză şi criticile (din care lipsesc fix temeiul şi alternativa) aduse oricărei tentative de însănătoşire a cheltuielilor statului, mă întreb cum vor arăta oare învăţământul, educaţia şi sănătatea, spre exemplu, în 2015? Sunt – nu-i aşa? – trei domenii cu care orice om autentic de stânga se comportă în genere extrem de grijuliu.
Or, dacă ar ajunge la guvernare, cum au totuşi de gând domnii Ponta, Antonescu şi Voiculescu, să şi susţină cele trei sectoare vitale, dar costisitoare, dat fiind faptul că se angajează constant să onoreze şi alte populisme, unele cu adevărat bizare.
Chiar dacă am lăsa în urmă aceste întrebări, devine tot mai sigur că parteneriatul condus de doi lupi tineri şi un varan bătrân va sfârşi prin a deconta electoratului două păcate capitale care, oricum ai lua-o, se influenţează reciproc:
1) proasta construcţie a proiectului;
2) managementul defectuos al acestuia;
Punctul 1 a dus la ceea ce constatăm încă de la începuturile coalizării PSD cu PNL şi PC şi, din câte am văzut din când în când, irită la culme până şi unele portavoci din presa tip Antenă şi Realitatea: opoziţia se confruntă cu o cronică lipsă de prospeţime, cu obsesii care nu-i dau pace şi o fac să lâncezească în nondezbateri, dar şi cu o nemaiîntâlnită incapacitate de a profita cu adevărat de pe urma erorilor majore ale puterii, precum şi a circumstanţelor economice.
Cât le priveşte pe acestea din urmă, contraperformanţele sunt cu atât mai incredibile cu cât actualitatea internă şi internaţională se prezintă cum nu se poate mai defavorabil pentru populaţie şi guverne, dar atât de prielnic unor formaţiuni comod instalate în opoziţie.
Punctul 2, în schimb, duce spre ceea ce vedem azi. Pe de o parte, ar fi revelaţiile bilaterale cu privire la cât de imorală a ajuns soluţia Felix-PC până şi pentru standardele PSD şi PNL din era celor doi lideri de porţelan, Crin Antonescu şi Victor Ponta.
În al doilea rând, cronicizarea păcatului trădării, în care încep să cadă şi cele câteva nume cu audienţă, pripăşite nu se ştie cum prin Partidul Conservator.
Fratricidul începe să concentreze, aşadar, suficient de multe energii în USL-ul zilelor noastre.
Apropo, asta se întâmplă în orele în care puterea de la Bucureşti coace câteva proiecte a căror lansare la apă s-ar face cu mai puţine valuri nedorite în condiţiile unei opoziţii mai dedicate ca oricând discuţiilor fără miză pentru marele public.
Riscurile care se proiectează sunt deci mari.
În al treilea rând, asistăm chiar în aceste momente la o degringoladă uriaşă, trădată de o suită interesantă de nepotriviri de mesaje (între liderii PSD, pe de o parte, şi între PSD şi PNL, pe de altă parte).
Chestiunea în speţă trădează agravarea unor boli interne complexe de care USL suferea de la formare, doar că se opintea să nege evidenţa.
Absurda iniţiativă a Ecaterinei Andronescu, mă refer la „studentul fără bac”, este elocventă. Modul în care se raportează la ea liberalii şi social-democraţii anticipează luarea în greutate şi în volum a bulgărelui de zăpadă care se rostogoleşte actualmente prin USL şi care, pentru început, i-a antrenat doar pe conservatorii lui Felix Voiculescu.
Iată reacţiile:
Întâi, haosul intra-PSD: „Eu nu sunt de acord cu această propunere a doamnei senator Andronescu şi am făcut cerere la Biroul Permanent al Senatului să îmi retrag semnătura de pe proiect” – Olguţa Vasilescu, senator PSD şi purtător de cuvânt al Departamentelor PSD.
Apoi, haosul inter-PSD-PNL: „Nu ne aparţine această iniţiativă. Nu am susţinut-o. Vă pot spune un punct de vedere personal, pentru că ce crede PNL vă pot spune după Biroul Politic: nu cred că asta e soluţia”, preşedintele PNL, co-preşedinte al USL.
Iată un moment de răscruce pentru programul de ştiri al Antenelor lui Voiculescu.
