Afganii sunt dârji luptători pentru libertate care nu au fost niciodată învinşi de invadatorii străini, URSS a suferit o înfrângere militară gravă în Afganistan, iar talibanii l-au invitat pe Osama bin Laden să se refugieze în Afganistan. Acestea sunt doar câteva dintre miturile despre Afganistan, pe care britanicul Jonathan Steele le clarifică în cartea „Ghosts of Afghanistan: Hard Truths and Foreign Myths”.
Afgani au învins mereu armatele străine, de la Alexandru cel Mare până în timpurile moderne
În istoria afgană, invadatorii străini au fost umiliţi de mai multe ori, dar au existat, de asemenea, multe cazuri, în care armate străinele au pătruns în ţară şi au obţinut victorii importante. În 330 î Hr., Alexandru cel Mare a mărşăluit prin zona Asiei Centrale, adică pe teritoriul statului Afganistan din prezent, întâmpinând puţină opoziţie. Un mileniu mai târziu, liderul mongol Genghis Khan a distrus, de asemenea, orice rezistenţă afgană.
De când Afganistan-ul a apărut ca un stat modern, au existat trei războaie cu Marea Britanie. Britanicii au invadat Afganistan-ul în 1839 şi 1878 şi au reuşit să învingă. Al treilea război anglo-afgan a fost lansat de afgani. Liderul Amanullah Khan a trimis trupe în India Britanică în 1919. Războiul s-a încheiat cu o victorie tactică pentru britanici, dar pierderile lor de trupe au fost de două ori mai mari ca cele ale afganilor.
Rezultatele celor trei războaie anglo-afgane subminează afirmaţia că afganii i-au înfrânt întotdeauna pe străini. Ceea ce este adevărat este că străinii nu au reuşit să ocupe ţara pentru mult timp. Chiar şi britanicii au ajuns să înţeleagă că este mai bine să renunţe la ideea colonizării Afganistan-ului, preferând dominaţia asupra afacerilor externe ale afganilor.
Invazia sovietică din Afganistan a dus la un război civil
Opoziţia armată faţă de guvernul de la Kabul a existat cu mult înainte de intrarea trupelor sovietice în Afganistan în decembrie 1979. Mai mulţi lideri ai mujahedinilor afgani cunoscuţi în anii 1980 ca Peshawar Seven au fugit în exil înainte cu câţiva ani de invazia sovietică şi s-au revoltat împotriva tendinţelor seculare şi moderne ale lui Daoud Khan, prim-ministrul afgan, care l-a răsturnat pe vărul său, Regele Zahir Shah, în 1973.
Occidentul i-a sprijinit pe rebeli înainte de sosirea trupelor sovietice în Afganistan. Propaganda occidentală susţinea că ruşii nu au nici o justificare pentru a intra în Afganistan. Oficialii americani au văzut un avantaj în rebeliunea mujahedinilor care a luat amploare după căderea guvernului pro-Moscova al lui Daoud în aprilie 1978. În memoriile sale, Robert Gates, un oficial CIA şi ulterior secretar de apărare în timpul preşedinţilor Bush şi Obama, relatează o întâlnire din martie 1979 în care oficialii CIA s-au consultat dacă SUA ar trebui să îi ajute în continuare pe mujahedini, „atrăgându-i pe sovietici într-o mlaştină vietnameză”. Consilul CIA a fost de acord să îi finanţeze pe rebeli.
URSS a suferit o înfrângere militară gravă în Afganistan
Acesta este unul din miturile cele mai persistente din istoria afgană. Fiecare lider al mujahedinilor, de la Osama bin Laden şi comandanţii talibani la şefii militari din guvernul afgan actual, s-a lăudat cu această victorie. Unii politicieni din Vest au mers atât de departe încât au susţinut că presupusa înfrângere a sovieticilor în Afganistan a ajutat la prăbuşirea Uniunii Sovietice.
Realitatea este mujahedinii din Afganistan nu i-au învins pe sovietici pe câmpul de luptă. Ei au câştigat nişte bătălii importante, în special în valea Panjshir, dar au pierdut altele. În concluzie, niciuna dintre părţi nu a învins. Sovieticii puteau să mai rămână în Afganistan pentru câţiva ani, dar ei au decis să plece când Gorbaciov şi-a dat seama că războiul a ajuns într-un impas şi costă prea mult în oameni, bani şi prestigiu internaţional. Oficialii americani au ajuns la aceeaşi concluzie cu privire la puterea sovietică, deşi au recunoscut public doar mai târziu. Morton Abramowitz, care conducea atunci Biroul Departamentului de Stat de Informaţii şi Cercetare, a declarat în 1997: „În 1985, a existat un motiv real de îngrijorare că mujahedinii vor pierde”.
După ce sovieticii s-au retras, americanii au plecat din Afganistan
Una dintre cele mai comune promisiuni făcute de politicienii din vest după ce talibanii au fost învinşi în 2001, a fost că „de data aceasta”, americanii nu vor pleca, aşa cum s-a întâmplat după ce după retragerea sovietică. Afganii au fost surprinşi să audă aceste promisiuni deoarece ei îşi aminteau istoria în mod diferit. Statele Unite au păstrat legături strânse cu mujahedini, după februarie 1989. Washington-ul a blocat negocierile dintre preşedintele Mohammad Najibullah instalat de sovietici şi mujahedini şi a continuat să îi înarmeze pe rebeli şi jihadişti în speranţa că aceştia vor răsturna repede regimul spriinit de Moscova.
Aceasta a fost una din perioadele cele mai dăunătoare din istoria recentă a Afganistan-ului când Occidentul şi Pakistan-ul, împreună cu mujahedinii intransigenţi, au subminat cea mai bună şansă de a pune capăt războiului civil din ţară. Efectul global al acestor politici a fost prelungirea şi agravarea crizei din Afganistan. Charles Cogan, director de operaţiuni CIA pentru Orientul Mijlociu şi Asia de Sud, în perioada 1979-1984, a recunoscut mai târziu că „ajutarea mujahedinilor după retragerea sovieticilor a fost, probabil, o greşeală” a spus el.
Talibanii l-au invitat pe Osama bin Laden să se refugieze în Afganistan
Osama bin Laden a ajuns să îi cunoască pe lideri mujahedini în timpul jihad-ului anti-sovietic în timpul călătoriei sale în Peshawar în 1980. Doi ani mai târziu, compania sa de construcţii, cu finanţare din partea CIA, a construit tunele în munţii din estul Afganistanului. Ulterior, el a folosit aceste tunele pentru a scăpa după bombardamentele din SUA din 11 septembrie.
El s-a întors în Arabia Saudită, deziluzionat de familia regală saudită pentru colaborarea cu SUA în războiul din Golf împotriva lui Saddam Hussein din anii 1990-1991. bin Laden a fost dezamăgit şi de incompetenţa mujahedinilor din Afganistan care nu au putut să îl înlăture de la putere pe Najibullah. Bin Laden şi-a îndreptat atenţia spre jihad-ul împotriva Vestului şi s-a mutat în Sudan în 1992. Patru ani mai târziu, când liderii din Sudan au fost presionaţi să îl deporteze pe bin Laden, acesta a trebuit să găsească alt refugiu. El a ajuns în Afghanistan deoarece Najibullah pierduse în cele de urmă puterea.
Întoarcerea lui Osama bin Laden în Afganistan în mai 1996 a fost determinată de nevoia unui refugiu sigur. El a fost ajutat de liderii mujahedini cu care se împrietenise în timpul luptei anti-sovietice. Dar curând, talibanii i-au capturat pe liderii mujahedini iar bin Laden a fost obligat să se alieze cu talibanii sau să plece din nou din ţară. A ales prima variantă.
Talibanii nu se bucură de sprijinul poporului
În 2009, o asociaţie afgană a efectuat o anchetă privind atitudinele afganilor faţă de talibani în comparaţie cu reprezentanţii puterii din Afganistan. Rezultatele au arătat că campaniei NATO care a încercat să îi demonizeze pe talibanii nu a fost mai eficace decât efortul sovieticilor de a-i demoniza pe mujahedini.
Un alt sondaj a analizat atitudinile oamenilor din provincia Helmandis din Afganistan faţă de sistemele de justiţie. Mai mult de jumătate din respondenţii de sex masculin au declarat că talibanii sunt „complet de încredere şi corecţi”. Talibanii au încasat banii prin taxe asupra culturilor agricole şi taxe de drum, dar nu a cerut mită. Potrivit sondajului, „Cei mai mulţi oameni obişnuiţi asociază guvernanţii cu practici şi comportamente pe care nu le agrează: incapacitatea de a asigura securitatea, dependenţa de militari străini, eradicarea unei culturi simple de viaţă şi ca având o istorie de partizanat (tratamentul preferenţial al celor din Nord).
Talibanii sunt singurii asupritori cruzi ai femeilor afgane
Afganistanul are o istorie lungă de crime şi mutilări de onoare care a început înainte de preluarea puterii de către talibanii şi continuând până în prezent. Ele apar în fiecare parte a ţării şi nu se limitează la cultura de paştun, grupul etnic din care provin cei mai multe talibani.
Femeile sunt agresate în baza unui obicei tribal de soluţionare a litigiilor cunoscut sub numele de baad, care tratează fetele tinere ca obiecte. Acestea sunt oferite în compensaţie la o altă familie, de multe ori la un om în vârstă, pentru datoriile neplătite sau în cazul în care un membru al familiei a fost ucis de către o rudă a fetei.
Talibanii sunt, pe bună dreptate, acuzaţi de asuprirea femeilor afgane, dar ei nu sunt singurii care ignoră drepturile femeilor în Afganistan. Violenţa împotriva femeilor are un pedigree lung în toate comunităţile din Afganistan, printre şiiţii Hazara şi tadjicii din nord, precum şi suniţii din zonele paştune.
Căsătoria între minori este comună în Afganistan şi între toate grupurile etnice. În conformitate cu UNIFEM (Fondul Naţiunilor Unite de Dezvoltare pentru Femei), şi Comisia independentă pentru drepturile omului din Afganistan, 57% din căsătorii afgane sunt între copii. În multe comunităţi, femeile au interdicţia de a părăsi casă sau de familie. Acest lucru conduce la o serie de alte handicapuri. Femeile nu au voie să se angajeze. Fetele sunt împiedicate să meargă la şcoală. În mintea politicienilor şi mass-media occidentală, aceste interdicţii sunt adesea asociate exclusiv cu talibanii. Cu toate acestea, izolarea forţată a femeilor este o parte profundă a culturii rurale afgane şi în părţile mai sărace ale marilor oraşe.
