Dinastia din spatele BMW a admis, după mai multe decenii de tăcere, că s-a folosit de munca deţinuţilor, preluând averile unor evrei şi făcând afaceri cu mulţi dintre liderii nazişti în timpul celui de-al II-lea Război Mondial, relatează Daily Mail.
Gabriele Quandt, al cărei bunic s-a folosit de munca forţată a peste 50.000 de oameni în fabricile sale de arme, muniţie, puşti, artilerie şi submarine, a declarat că a fost o greşeală din partea familiei sale să ignore acest capitol al propriei sale istorii.
Ea a făcut aceste declaraţii după ce istoricul Joachim Scholtyseck, angajat de către familia sa, a aflat că Guenther Quandt şi fiul său Herbert au fost responsabili pentru multe dintre nedreptăţile comise de nazişti.
Guenther Quandt a preluat multe companii evreieşti prin intermediul programului nazist al „arianizării”, care presupunea transferul prin contract al întreprinderilor evreieşti către patronii germani.
Herbert Quandt „făcea parte din acest sistem”, a declarat fiul său Stefan Quandt după ce a aflat concluziile studiului care a durat trei ani, comandat de familie după ce un documentar TV a stârnit indignarea publică în Germania. Pentru realizarea studiului au fost cercetate toate dosarele companiei din timpul celor 12 ani ai Reich-ului german.
Familia Quandt a devenit acţionar majoritar la BMW după 15 ani de la încheierea Războiului.
Studiul arată că Guenther a devenit membru al Partidului Nazist la 1 mai 1933, după o lună de la data preluării puterii în Germania de către Adolf Hitler. El s-a folosit de o mare reţea de oficiali ai partidului şi ofiţeri ai armatei germane pentru a semna contracte foarte profitabile cu statul.
Guenther a fost căsătorit cu Magda Behrend Rietschel, de care a divorţat în 1929, rămânând, totuşi, în relaţii foarte apropiate. Fosta lui soţie s-a căsătorit cu „piticul otrăvitor” al Partidului Nazist, Joseph Goebbels, şi a murit alături de el în buncărul lui Hitler în 1945, după ce şi-au ucis toţi cei şase copii.
Valoarea companiilor lui Guenther Quandt a crescut foarte mult în perioada nazistă. În 1937, Hitler i-a oferit lui Guenther titlul de Wehrwirtschaftsfuhrer, liderul industriei de armament. Guenther s-a ocupat cu producţia de armament folosindu-se de muncitori sclavi din lagărele de concentrare în cel puţin trei dintre fabricile sale.
Mulţi dintre muncitori au murit. Un loc de execuţie pentru a-i ucide pe cei care le displăceau stăpânilor a fost descoperită într-una dintre fabricile sale din Hanovra. De asemenea, studiul menţionează soarta unui bărbat polonez care a fost spânzurat într-o altă fabrică în faţa a peste 50 de colegi de muncă.
Studiul arată că firmele lui Quandt au folosit ca sclavi mulţi prozonieri de război ruşi, iar Guenther şi Herbert ştiau despre ei. În plus, Herbert a beneficiat de serviciile unor sclavi ucrainieni la reşedinţa sa de weekend din afara capitalei germane.
Guenther a fost descris ca fiind un oportunist care a ajutat cu mult entuziasm regimul nazist să elimine evreii din industriile germane înainte de începerea războiului. Acest lucru s-a ntâmplat în ciuda numeroaselor contacte pe care le avea cu bancherii evrei înainte ca naziştii să ajungă la putere.
De asemenea, el nu a ezitat să preia firmele evreieşti, care au fost vândute la preţuri derizorii către industriaşii germani loialişti.
„Patriarhul familiei a făcut parte din regimul nazist”, a declarat istoricul în cadrul studiului său de 1200 de pagini. „Familia Quandt este legată de crimele naţional-socialiştilor”.
Familia Quandt s-a simţit obligată să comande acest studiu după ce în 2007 a fost difuzat în Germania un documentar intitulat „Tăcerea familiei Quandt”. Presa germană a scos în evidenţă faptul că averea familie Quandt este pătată cu sânge, ceea ce i-a determinat membrii familiei să susţină în totalitate realizarea studiului.
În acel moment, ei au declarat: „Ne-au afectat acuzaţiile aduse împotriva familiei noastre. Recunoaştem faptul că în istoria noastră de familie de afaceri germană, anii dintre 1933 şi 1945 nu au fost pe deplin clarificaţi”.
Compania BMW, a cărei acţionar majoritar a devenit familia Quandt după 15 ani de la încheierea războiului, nu a fost inclusă în documentar.
„Am fost trataţi într-un mod oribil şi am fost obligaţi să bem apă din WC-uri. De asemenea, eram biciuiţi”, a declarat Takis Mylopoulos, un muncitor care a fost obligat să lucreze pentru Quandt în fabrica din Hanovra.
În 1946, Guenther Quandt a fost arestat şi internat. Spre surprinderea multora, el a fost considerat ca fiind „Mitlaufer”, adică o persoană care a acceptat ideologia nazistă, însă nu a luat parte într-un mod activ la realizarea crimelor. El a fost eliberat în ianuarie 1948.
Unul dintre acuzatorii din procesul de la Nurneberg a declarat că, dacă dovezile care există acum împotriva lui Quandt ar fi fost prezentate în timpul procesului, acesta ar fi fost considerat la fel de vinovat ca directorii de la IG Farben, cei care au produs gazul letal folosit pentru cuiderea evreilor în lagărul de la Auschwitz.
Quandt a reuşit să ajungă din nou în fruntea consiliilor multor companii germane precum Deutsche Bank. De asemenea, a devenit cetăţean de onoare al Universităţii din Frankfurt în 1951.
El a murit la Cairo pe data de 30 decembrie 1954.
