De ce i-ar pฤsa justiลฃiei române de moartea a doi tineri, vinovaลฃi doar de a se fi aflat la locul nepotrivit, în momentul nepotrivit?
De ce ar judeca cu celeritate magistraลฃii militari din România o speลฃฤ în care rฤspunsurile-cheie depind de figuri influente din mediul politic ลi din cel al sistemului naลฃional de apฤrare?
De ce s-ar grฤbi distinลii colonei si generali din fruntea parchetului ลi instanลฃelor judecฤtoreลti cazone sฤ-ลi pericliteze carierele, când distinsele personaje care ar trebui sฤ dea socotealฤ de dubla crimฤ de la mineriada din septembrie 1991 au avut o ascensiune fulminantฤ ลi înainte ลi dupฤ decembrie 1989?
De ce ar face, aลadar, cursฤ inversฤ acele câteva rotiลฃe, dintre multele care ลฃin în miลcare angrenajul marelui SISTEM?
Doar pentru cฤ legea, morala ลi statutul îi obligฤ? Sau, chiar mai naiv, doar pentru cฤ trei oameni au murit în floarea vârstei, iar familiile defuncลฃilor mor ลi ele, de nerฤbdare sฤ vadฤ cฤ s-a fฤcut luminฤ?
Puse în contextul mai larg al evoluลฃiei cazului Frumuลanu-Crฤiniceanu, prezumtivele motive, prinse în întrebฤrile de mai sus, ar putea trฤda, nu-i aลa, prezenลฃa unui grav puseu de naivitate amestecatฤ cu impoliteลฃea.
De altfel, funia nu s-a potrivit nicicând cu decorul din casa spânzuratului.
Nu voi relua aici, cu lux de amฤnunte, ceea ce s-a întâmplat în fatidica zi de 25 de septembrie 1991, de la care duminicฤ s-au împlinit fix 20 de ani.
În mare, la mineriada de atunci, Petre Roman a plecat din guvern, iar Ion Iliescu ลi-a repoziลฃionat pionii pe tabla sa roลie de ลah.
Concomitent, diversele categorii de securiลti ne-au mai arฤtat o datฤ pentru cine e cool atunci când statul este slab, iar unii sepepiลti au exersat tirul de semnalizare pe ลฃinte civile aflate în miลcare.
Câลฃiva dintre ghinioniลtii care, în toamna lui 1991, s-au nimerit între acele forลฃe au plฤtit cu viaลฃa: tinerii Andrei Frumuลanu ลi Aurica Crฤiniceanu – împuลcaลฃi cu un proiectil de semnalizare din dotarea SPP, respectiv jandarmul Nicolae Lazฤr – incendiat ca-n Evul Mediu.
În cazul primilor doi, a fost deschis dosarul penal care le poartฤ numele. Moartea jandarmului Lazฤr a rฤmas necercetatฤ.
Credeลฃi însฤ cฤ, astฤzi, dupฤ douฤ decenii, este vreuna dintre familiile celor trei decedaลฃi mai împฤcatฤ decât alta?
Constituirea unui dosar de urmฤrire penalฤ ar fi putut fi, mฤcar în cazul familiilor celor doi tineri civili uciลi în Piaลฃa Victoriei, o premisฤ solidฤ pentru închiderea unor deconturi cu trecutul.
În ciuda expertizelor, a condamnฤrii ofiลฃerului (r) SPP, Vasile Gabor, sau a mฤrturiilor grฤitoare date în instanลฃฤ, dosarul cunoaลte de 20 de ani o traiectorie halucinantฤ.
Dupฤ cum, halucinant rฤmฤne faptul cฤ, cu fiecare zi care trece, familiile victimelor sunt îndepฤrtate tot mai mult de adevฤr.
Diversele pronunลฃฤri ale instanลฃelor, mai ales de dupฤ anul 2000, au relativizat totul – fapte, legi ลi proceduri.
Oameni importanลฃi au rฤmas neaudiaลฃi, în timp ce un fost ลef de stat, Ion Iliescu, a tot indicat (ultima oarฤ chiar în Romania Liberฤ) de ce vinovatul nu ar prea fi vinovat.
La cât de puลฃin au contat scrupulele pentru statul român, nu este de mirare cฤ în speลฃa Frumuลanu-Crฤiniceanu s-a reuลit performanลฃa ca 20 de ani de anchetฤ sฤ ducฤ la o singurฤ concluzie: autorul crimelor rฤmâne, cicฤ, un necunoscut.
Altfel, greu de crezut cฤ justiลฃia unui stat, fie el ลi România, poate da dovadฤ de atâta neputinลฃฤ, când existฤ martori, corpuri delicte, filmฤri ลi experลฃi de toate felurile.
Ultimul episod din saga penalฤ Frumuลanu-Crฤiniceanu spune însฤ totul.
El s-a petrecut recent, în aceastฤ varฤ-toamnฤ, ลi marcheazฤ transferarea dosarului dublei crime din Piaลฃa Victoriei spre, vorba aia, o nouฤ ligฤ, în care tergiversarea este asiguratฤ prin apelul la arbitrajul Curลฃii Constituลฃonale.
Acea ligฤ, inventatฤ de marii maeลtri care pledeazฤ la barฤ în baneficiul celor mai lacomi politicieni, maeลtri care reuลesc temporizarea cauzei ridiciând cele mai diverse excepลฃii de neconstituลฃionalitate.
Cฤci, evident, a sosit ลi data la care dosarul Frumuลanu-Crฤiniceanu a fost, în cele din urmฤ trimis de instanลฃฤ (Curtea Militarฤ de Apel) la Curtea Constituลฃionalฤ.
Motivarea este semnatฤ de trei judecฤtori.
Între ei, unul a participat cu ani în urmฤ la achitarea ofiลฃerului SPP Vasile Gabor. Altul, a fฤcut parte din completul care a acceptat NUP-ul dat lui Gabor.
Despre Gabor, Ion Iliescu are el o vorbฤ: „N-avea nici o vinฤ, sฤracul!”