Putin – preşedinte, Medvedev – prim-ministru: ştirea că primii doi bărbaţi ai Rusiei vor face schimb de funcţii a fost salutată de numeroşii susţinători ai acestora. Pentru alţii însă, s-a pierdut şi ultima speranţă în posibilitatea unor reforme democratice.
Dacă Vladimir Putin va fi ales în martie – şi puţini mai cred că alegerile ar putea avea alt rezultat, având în vedere dominaţia partidului său, Rusia Unită, dar şi popularitatea continuă a lui Putin -, cele două mandate posibile pe care i le permite Constituţia l-ar putea menţine în cea mai înaltă funcţie a statului până în 2024, când va împlini 72 de ani.
„Vreau să o spun deschis”, şi-a început Putin discursul prin care a acceptat candidatura care a fost anunţată formal de Medvedev, „noi doi am ajuns cu mulţi ani în urmă la un acord în privinţa a ceea ce vom face în viitor”. În caz că acest lucru este adevărat, scrie cotidianul american Washington Post, „întreaga preşedinţie a lui Medvedev arată acum ca o dramă politică orchestrată”.
Totodată, s-a năruit şi speranţa unora dintre analiştii politici conform cărora Medvedev, văzut în general drept o marionetă (ce-i drept, cu tendinţe de independenţă) a lui Vladimir Putin, şi-ar putea înfrunta mentorul pe scena politică. Conform analizei din Washington Post, Putin se vede drept „omul indispensabil” pentru Rusia, iar întoarcerea sa este „o promisiune de a păstra cât mai mult posibil din status-quo-ul dominat de corupţie şi nepotism”.
Economia, grija principală
Principala problemă cu care Vladimir Putin se va confrunta în anii care vor urma va fi, cel mai probabil, situaţia economică. Deoarece producţia de petrol şi gaz a Rusiei nu va creşte semnificativ în decada următoare, rămânând la circa 10 milioane de barili pe zi, profiturile din exporturi vor stagna. În acelaşi timp însă, se aşteaptă o creştere a consumului – creştere pe care Rusia nu o va mai putea plăti. Conform analiştilor economici citaţi de New York Times, începând cu 2014 Rusia va înregistra un deficit de cont curent, devenind astfel dependentă de finanţare externă şi investitori străini.
Reformele începute de Medvedev (cel mai probabil, notează New York Times, cu permisiunea lui Putin) ţintesc către o diversificare a industriei şi către crearea unui sector de tehnologie de vârf. Promisiunea făcută vineri de Vladimir Putin, care a declarat, conform CNN, că vrea ca creşterea economică din Rusia în anii următori să fie de 6-7%, astfel încât ţara sa să devină până în 2016 una dintre primele cinci puteri economice mondiale, nu va putea fi realizată fără o continuare a acestor reforme. Şi analiştii economici se aşteaptă la acest lucru: Ivan Tchakarov, analist al băncii moscovite de investiţii Renaissance, a declarat pentru New York Times că „Rusia va continua privatizările şi diversificarea nu pentru că vrea, ci pentru că este forţată să o facă”. Această părere este împărtăşită şi de Chris Weafer, analist al Troika Dialog Bank, care se aşteaptă, conform New York Times, ca „Putin să impună un cabinet foarte prietenos faţă de mediul de afaceri şi deschis reformelor”.
În orice caz, Putin va fi nevoit să opereze schimbările fără unul dintre aliaţii săi principali, actualul ministru de Finanţe, Alexei Kudrin. Acesta deţine portofoliul său din 2000 şi este văzut drept unul dintre principalii arhitecţi ai economiei ruse, fiind şi responsabil pentru traversarea relativ liniştită de către Rusia a crizei economice mondiale. Conform cotidianului Wall Street Journal, Kudrin a declarat că nu va face parte dintr-un posibil cabinet Medvedev, deoarece diferenţele de opinie între cei doi în privinţa economiei sunt prea mari pentru a putea găsi un numitor comun.
Reacţii precaute
Şefii de stat din Europa şi Statele Unite au preferat să îşi lase purtătorii de cuvânt să comenteze candidatura lui Vladimir Putin. Astfel, un reprezentant al Casei Albe a declarat că America va lucra în continuare la o îmbunătăţire a relaţiilor cu Rusia, „indiferent cine va fi următorul preşedinte”, iar purtătorul de cuvânt al Angelei Merkel a afirmat că aceasta „a luat cunoştinţă de candidatură”, adăugând că Merkel „a lucrat foarte bine cu preşedintele Medvedev şi va face acest lucru şi cu cine îi va urma acestuia”.
O voce mai critică s-a făcut auzită din Parlamentul de la Berlin, unde preşedintele Comisiei de Afaceri Externe, Ruprecht Polenz, a declarat că propunerea lui Putin „arată că Rusia se află încă departe de o concurenţă democratică pentru postul de preşedinte”. O dovadă a afirmaţiei lui Polenz a făcut-o însuşi Vladimir Putin; propunerea candidaturii lui Putin a fost aprobată de delegaţii partidului Rusia Unită cu 582 de voturi pentru şi unul împotrivă. Aflând rezultatul, Putin a întrebat în sală: „Cine este disidentul?”, adăugând, după ce nimeni nu a răspuns, „Păcat. Ar fi trebuit să îşi arate faţa”.
