Mulţi oameni cred în continuare că atacurile de la 11 septembrie 2001 au fost nu doar acte de terorism politic, ci şi parte a unui război cultural, a unei ciocniri a civilizaţiilor. Cele două aspecte care suscită cea mai mare atenţie în conflictele culturale sunt religia şi sexul, mai exact modul în care bărbaţii tratează femeile. Acestea două sunt, desigur, strâns legate: religia este de obicei folosită ca instrument de reglementare a comportamentului sexual şi a relaţiilor dintre sexe.
Interpretarea culturală a lui 11 septembrie ca ciocnire a civilizaţiilor explică de ce unii foşti exponenţi ai stângii s-au alăturat conservatorilor în ostilitatea lor faţă de islam. În trecut, cei mai mulţi americani de stânga ar fi perceput războiul din Afganistan ca pe o acţiune neo-imperialistă. Dar, de la 11 septembrie încoace, tonul s-a schimbat. Talibanii au subjugat femeile, le-au oprit accesul la educaţie şi le-au ţinut încotoşmănate în burqa. Aşa încât un război împotriva talibanilor şi oaspetelui lor, Osama bin Laden, ar putea fi interpretat drept război pentru eliberarea femeilor.
În fapt, este prea puţin probabil ca feminismul să fi jucat vreun rol în decizia preşedintelui George W. Bush de a duce SUA în război. Dar considerentele culturale i-au permis să recruteze destui aliaţi improbabili.
Reacţiile la atacurile de la 11 septembrie şi la recentul episod cu Dominique Strauss-Kahn şi o cameristă africană într-un hotel din New York au foarte puţine elemente în comun, cu o singură excepţie: încă o dată, conflictele culturale au fost invocate într-un mod care ne duce în eroare.
Orice s-ar fi întâmplat între fostul director al FMI şi femeia care îl acuză, faptul că Strauss-Kahn a fost arestat şi plimbat prin faţa presei ca suspect al unei infrac-ţiuni a avut parte de critici aspre din Franţa. Recent, un binecunoscut publicist francez afirma că arestarea ar fi o manifestare tipică a puritanismului american. Francezii, mai spunea el, provin dintr-o cultură latină şi au o poziţie mai liberală în comportamentul sexual. Ei ar fi mai toleranţi faţă de slăbiciunile umane şi ar aprecia mai nuanţat arta seducţiei.
Mai mult, arestarea lui DSK ar fi pasămite o răzbunare pentru protecţia pe care Franţa a acordat-o unui alt bărbat acuzat de infracţiuni sexuale, Roman Polanski, dar şi pentru interdicţia vălului islamic decretată în Franţa. Cu alte cuvinte, dosarul DSK ar fi parte dintr-o altă confruntare a culturilor în materie de sex şi, chiar dacă doar tangenţial, de religie.
O problemă a acestui argument cultural este că e invocat deseori pentru a apăra sau scuza comportamentul celor puternici faţă de cei mai slabi. Bărbaţii talibani cred, fără doar şi poate, că subjugarea femeilor e un privilegiu cultural şi o datorie religioasă. Liderii autoritari din Asia au făcut o rutină din a declara că ţările lor suferă de o nepotrivire culturală cu democraţia.
Dar chiar şi în Occidentul mai liberal – nemaivorbind de ţări cu tradiţii mai puţin liberale, cum ar fi Japonia – cultura e invocată mai des pentru a-i salva pe cei puternici decât pentru a-i proteja pe cei slabi. Atât Polanski, cât şi DSK au avut relaţii sexuale cu femei care nu aveau nici pe departe o vârstă sau un statut social egal cu al lor. A le înţelege „slăbiciunile umane” se traduce, aşadar, prin a scuza atitudinea unor bărbaţi puternici faţă de femei lipsite de putere.
Aplicarea mai curând strictă a legii în SUA atunci când vine vorba de reglementarea comportamentului sexual poate că reflectă o cultură de tip puritan, dar e mai probabil să fie rezultatul unei diversităţi culturale. Într-o societate a imigranţilor, oamenii provin dintr-o mare varietate de tradiţii şi credinţe, cu vederi foarte diferite în privinţa sexului şi a tratamentului aplicat femeilor. Din moment ce americanii nu se pot raporta la o morală omogenă, legea e singura cale de reglementare a comportamentului. Vechile societăţi au tradiţii şi obiceiuri, cele noi au instanţe şi legislaţii.
Dar şi acest răspuns este incomplet. Suedia, o ţară cu diversitate limitată, are legi chiar mai stricte decât SUA în materie de comportament sexual. Iar Franţa, în spatele stratului de egalitarism republican, e etnic şi cultural foarte diversă.
Nu putem aştepta ca legea să rezolve toate conflictele culturale. Dar ar putea juca rolul pozitiv de instrument al emancipării. În cel mai bun caz, legea e un mare egalizator. Sfârşitul comerţului occidental cu sclavi nu a survenit pentru că s-a schimbat cultura europeană, ci pentru că britanicii şi-au schimbat legile.
În Japonia, hărţuirea sexuală a femeilor a fost uneori scuzată (de bărbaţii japonezi) în dialogul cu străinii prin invocarea culturii japoneze. Iar victimele au acceptat deseori această abordare crezând că e adevărată. Nu mă îndoiesc că multe femei afgane în burqa sunt la fel de convinse că acoperirea feţei e un comandament cultural – şi, ca atare, o datorie naturală.
Dar tot mai multe japoneze se apără împotriva atenţiei masculine nedorite, nu prin negarea tradiţiei ori culturii, ci prin contactarea unui avocat şi declanşarea de acţiuni în instanţă. Ele nu au probleme cu sexul sau cu arta seducţiei, ci cu abuzul de putere.
Femeile musulmane din societăţile puternic autoritare nu au de obicei opţiunea de a se plasa sub protecţia legii. Bărbaţii care încearcă să-şi menţină controlul asupra femeilor vor continua fără dubii să invoce tradiţia cultural-religioasă pentru a-şi justifica dominaţia.
Ar fi desigur mai bine, în special pentru femei, dacă cetăţenii unor ţări ca Afganistanul ar fi egali în faţa legii. Ar fi de asemenea mai bine dacă francezii puternici s-ar opri de la instrumentalizarea „culturii latine” ca scuză pentru a abuza de cei inferiori social.
Soluţiile la aceste probleme ţin însă de puterea politică şi de justiţie. De aceea a fost arestat DSK. Cât priveşte femeile din ţările musulmane, s-ar putea ca occidentalii să nu poată să facă prea multe pentru a le îmbu-nătăţi soarta. Pe de altă parte, e puţin probabil că din bombardarea lor s-ar putea naşte ceva pozitiv.
Ian Buruma predă democraţie, drepturile omului şi jurnalism la Bard College. Ultima sa carte, „Taming the Gods: Religion and Democracy on Three Continents” („Îmblânzirea zeilor: religie şi democraţie pe trei continente”), a fost recent publicată de Princeton University Press. Copyright: Project Syndicate, 2011. www.project-syndicate.org
