În perioada 1965-1970, la Galaţi a fost dusă o campanie de înfrumuseţare a noilor ansambluri arhitecturale cu opere de artă monumentală. Atunci, pe faţadele blocurilor A de pe strada Brăilei au apărut mozaicuri semnate de mai mulţi plasticieni români, precum Constantin Baraschi, Jules Perahim, Virgil Almăşanu, Olga Porumbaru, Patriciu Mateescu, Pavel Codiţă Mihai Danu. În aceeaşi perioadă au ajuns la Galaţi şi statui realizate de sculptori importanţi, precum Constantin Baraschi, Gheorghe Anghel, Mac Constantinescu, Peter Balogh sau Dorio Lazăr.
Deşi începuse în ritm stahanovist, instalarea statuilor a pierdut ulterior din viteză, pe motiv că operaţiunea a început să le dădea tot mai multe bătăi de cap activiştilor. Urmarea: statuile, aflate în gestiunea Consiliului Popular al Municipiului Galaţi, au fost depozitate/îngropate într-un colţ al Grădinii Publice, lângă serele regiei Drumuri şi Spaţii Verzi.
După un deceniu, au fost redescoperite din pură întâmplare, în curtea Autobazei de pe strada Ştefan cel Mare. Profesorul universitar Mihai Brudiu, pe atunci arheolog la Muzeul de Istorie Galaţi, îşi aminteşte şi acum momentul: „Într-o zi din luna martie 1980, după-amiaza, a venit la muzeu un bărbat care mi-a spus că se numeşte Costică Portase şi că a descoperit nişte statui romane la întreprinderea la care era paznic, şi unde se făcuseră nişte săpături cu excavatorul. M-am dus să văd statuile şi mi-am dat seama că nici vorbă să fie statui romane, erau opere de artă modernă, lucrări de sculptură realizate recent”, relatează profesorul Brudiu.
Verdictul activistelor
Îngroparea statuilor a avut loc la ordinul unui oarecare Moca, secretar cu propaganda. Graficianul Gheorghe Andreescu, de la Muzeul de Arte Vizuale Galaţi a fost desemnat în martie 1980 să se ocupe de problemă: „O parte dintre acele sculpturi au îngreunat procesul de modernizare arhitecturală şi le-au adunat pe toate, le-au aruncat într-o groapă comună şi au pus pământ peste ele”.
Activiştii PCR din Galaţi aveau un cartof fierbinte, pentru că, dacă s-ar fi aflat despre isprava lor la Comitetul Culturii şi Educaţiei Socialiste, şi-ar fi pierdut funcţiile, decoraţiile şi privilegiile. Scriitorii şi plasticienii din oraş începuseră deja să comenteze sarcastic acţiunea activiştilor. Ar fi fost normal ca statuile să fie dezgropate, aşa cum ceruse Muzeului de Artă, şi, după o eventuală restaurare, să fie instalate pe socluri în parcurile oraşului.
Dar iar le-ar fi dat bătăi de cap activiştilor. Ca să rezolve rapid problema, cele două activiste care răspundeau de cultura gălăţeană, Aglaia Caloinescu şi Florica Şerbănescu, au aplicat soluţia cea mai simplă: au îngropat statuile a doua oară, iar deasupra a fost turnată o placă de beton. „Statuile erau în atribuţiunile autorităţilor politice ale municipiului, adică Florica Şerbănescu, cea care conducea Comitetul pentru Cultură şi Aglaia Caloinescu, secretara cu probleme de cultură şi ideologice la Comitetul Municipal PCR. Ele ar fi trebuit să pună în valoare aceste statui, să se consulte cu arhitecţi, iar asta însemna contracte, alocare de fonduri.
Îngropate din nou
Despre această poveste aflaseră şi oamenii de cultură din Galaţi, un umorist chiar trimisese şi o epigramă la Urzica. Când au văzut că este atâta zarvă cu treaba asta a lor, au dat dispoziţie să aducă acolo nişte betoniere, au turnat beton peste locul în care fuseseră descoperite statuile şi i-au spus directorului acelei întreprinderi să nu mai facă nimic acolo”.
„A fost o sumă imensă de bani”, spune Gheorghe Andreescu, reprezentantul Muzeului de Arte Vizuale. Printre statui ar putea fi şi statui ale unor sculptori locali, mai puţin valoroase, dar ar putea fi şi sculpturi ale unor artişti români cu o bună recunoaştere internaţională care au realizat operele de artă monumentală ce au ajuns în anii ’70 la Galaţi.
În alt context, discutând despre mozaicurile distruse la blocurile A din Ţiglina 1, directorul muzeului, Dan Basarab Nanu, ne-a explicat valoarea imensă a lucrărilor de artă monumentală de la Galaţi prin palmaresul artiştilor care le-au realizat şi cotele lucrărilor lor la casele de licitaţii occidentale.
De altfel, prin anii ’80 mulţi dintre artiştii ce au semnat lucrările de la Galaţi au plecat în Statele Unite, Anglia sau Franţa, unde şi-au câştigat renumele internaţional. Spre exemplu, Jules Perahim a expus la Milano, Veneţia, Chicago, Paris, Lyon, Tokyo, Roma, Ierusalim, Londra şi New York, iar potrivit lui Dan Basarab Nanu, cota lucrărilor sale la casele de licitaţii occidentale a crescut de aproape cinci ori din 2003 până în 2008. Pavel Codiţă a murit la Paris în anul 2000, fiind foarte apreciat de criticii de artă din Franţa. Patriciu Mateescu a avut expoziţii la Valencia, Bruxelles, Geneva, Las Vegas, Los Angeles, Michigan şi alte 4 expoziţii în California. Ion Biţan a murit în 1997. A expus la Ankara, Istanbul, Veneţia, Budapesta, New York, New Delhi, Calcutta, Praga, Londra, Bombay, Sao Paolo, Veneţia. Cota lucrărilor sale a crescut de 30 de ori din 1989 până în 2007.
„Manneken Pis” de Bereşti
Nici statuile salvate în 1980 nu au avut o soartă prea bună. Profesorul Brudiu spune că pe lângă cele două statui de piatră a mai fost scoasă şi una de bronz, realizată de sculptorul Gheorghe Anghel, autorul bustului lui Eminescu din faţa Ateneului Român. Era identică cu altă statuie a lui Gheorghe Anghel, „Maternitate”, aflată în patrimoniul Academiei Române. Statuia de bronz a fost repartizată oraşului Bereşti, judeţul Galaţi. A fost vandalizată la ordinul primarului, care a transformat-o în „Manneken Pis”: „Una din acele statui era de bronz. Autorul era chiar sculptorul Gheorghe Anghel, autorul statuii lui Eminescu de la Ateneul Român. Titlul lucrării era ‘Maternă’ sau ‘Maternitate’.
Era reprezentată în grupul statuar o femeie cu un copil. Fiind descoperită, această statuie a fost repartizată la Primăria Bereşti. Cel care era atunci primar PCR la Bereşti ce credeţi că a făcut? A făcut statuia fântână arteziană, în faţa fostei clădiri a primăriei. Au dat o gaură la sexul copilului, au racordat statuia la reţeaua de apă şi aşa au transformat-o în arteziană”, relatează profesorul Mihalache Brudiu.
Directorul Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu Galaţi, Cătălin Negoiţă, spune că instituţia pe care o conduce va căuta soluţii pentru a introduce în circuitul artisitic piesele de valoare.
