Obligativitatea intonării imnului în şcoli va cultiva tot atâta solemnitate şi mândrie naţională în minţile crude ale vlăstarelor societăţii pe cât de multă curăţenie sufletească va semăna, printre românii ortodocşi de pretutindeni, betonul, oţelul şi cărămida giganticului edificiu numit Catedrala Mântuirii Neamului.
Cu alte cuvinte, zero.
De altfel, zelul efervescent al ministrului Funeriu în a promova un astfel de proiect, coroborat cu binecunoscutele efuziuni nostalgico-patriotice ale preşedintelui Băsescu, pe tema drapelului şi a imnului de stat, nu îşi găsesc corespondent decât în stilul expeditiv şi în argumentaţia precară folosite de reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române în chestiunea super-catedralei.
Într-adevăr, unii ar putea spune că nu-i nimic rău, doar Patriarhia a avut numai de câştigat până acum.
Mântuirea neamului va avea o catedrală, deja se lucrează la fundaţie.
În ciuda acestui aspect, să o luăm pe îndelete, cu cea mai umilă dintre întrebările posibile pe acest subiect: cu ce ne va fi mai bine dacă „Deşteaptă-te române!” va răzbate în fiecare luni din piepturile a milioane de elevi, iar miile de şcoli vor fi tapetate, clasă cu clasă, cu zeci de mii de metri pătraţi de pânză tricoloră?
Vom fi cumva mai patrioţi sau măcar mai bine orientaţi în spaţiul naţional şi european?
Se va umple, astfel, statul român de respectul cetăţeanului său, chiar dacă în timp ce ultimul cântă imnul, instituţiile primului persistă în a servi prost societatea?
Nu aş veni eu cu un răspuns direct.
În loc, însă, m-aş întreba, în continuare, ce se va crea în mintea elevului român, de pe acum încolo, în caz că proiectul Funeriu-Băsescu ar trece?
La prima oră, copiii vor intona imnul.
Evident, o vor face fixând cu ochii mari drapelul cocoţat în locul în care generaţia părinţilor lor se holba, tot din patriotism, la portretul tovarăşului dictator.
Apoi, roşii în obraji de la această infuzie fierbinte cu simţăminte alese, elevii vor începe lecţia.
Iar lecţia ar putea fi despre orice: matematică, geografie, istorie, limbă străină.
Sau, de ce nu, despre Uniunea Europeană, unde tinerii vor învăţa despre cât de bună este UE, cum se călătoreşte de uşor acolo unde frontierele au dispărut şi cât este de simplu să cumperi dulciuri (sau ţigări) cu aceeaşi monedă, în Franţa, în Germania, iar la un moment dat, chiar şi în Romania.
Până vor intra însă în şcoli, dilemele îi pot măcina în linişte pe părinţi.
Traian Băsescu, sâmbătă 10 septembrie 2011: „În fiecare clasă de şcoală să existe un tricolor şi, la începutul orelor, să cânte imnul, aşa cum noi am făcut-o în toată perioada de liceu”.
Tot Traian Băsescu, joi 18 august 2011, la fel de sigur pe el: „Numai prin cedarea masivă de suveranitate Europa mai poate rămâne o putere economică şi militară. (…) Altfel, Europa va rămâne o carte de istorie a lumii, în care vei putea citi despre cele mai sofisticate culturi (…)”.
Mai este ministrul Educaţiei la fel de hotărât?
