După rezultatele slabe de la bac – promovare de numai 53% după ambele sesiuni – universităţile mai primesc o lovitură: o clasificare anunţată ieri de Ministerul Educaţiei le condiţionează accesul la finanţare pentru programe de master şi doctorat.
Instituţiile de învăţământ superior au fost împărţite pe trei categorii. Prima, cea a universităţilor de cercetare avansată şi educaţie, include instituţii de tradiţie, precum Universitatea Bucureşti, Universitatea Babeş – Bolyai din Cluj, Politehnica din Bucureşti şi cea din Timişoara, Academia de Studii Economice, universităţile de Medicină din Bucureşti, Iaşi şi Cluj. Cele 12 instituţii din această categorie vor primi finanţare pentru programe de licenţă, master şi doctorat, potrivit Legii Educaţiei.
A doua categorie, cea a instituţiilor de educaţie şi cercetare ştiinţifică, include toate universităţile de arte şi militare, precum şi alte universităţi politehnice,de medicină, agronomie, construcţii. Acestea vor putea organiza cursuri de licenţă şi master. Restul universităţilor, atât de stat cât şi particulare, intră în categoria celor centrate pe educaţie şi, potrivit Legii Educaţiei, primesc finanţare pentru cursuri de licenţă.
„Fabricile de masteranzi” nu mai primesc bani
Ministrul Daniel Funeriu a precizat totuşi că toate universităţile pot primi finanţare pentru programe de masterat, câtă vreme demonstrează că au programe performante. „Pentru prima dată, locurile la master şi doctorat se dau pe performanţă,” a spus ieri Funeriu. „Nu cred că vreun cetăţean român vrea să finanţeze din banii lui fabrici de masteranzi în universităţi care nu pot să ofere calitate”, a adăugat el. În condiţiile în care numărul de studenţi e mai mic anul acesta, iar sursele de finanţare şi tinerii se vor îndrepta în următorii ani spre instituţiile mai performante, universităţile îşi pot îmbunătăţi calitatea studiilor sau pot fuziona pentru a deveni centre puternice, crede ministrul.
Rectorul Universităţii Babeş-Bolyai, fostul ministru al Educaţiei Andrei Marga, spune că astfel este corectată o hotărâre de guvern din 2005 „care a distrus sistemul, pentru că a permis tuturor universităţilor să organizeze programe de masterat, indiferent de calibru, şi a transformat doctoratul într-un program popular.”
Totuşi, Marga nu este de acord cu clasificarea făcută, în opinia sa, „după ochi” şi nu după criterii clare, europene. Unele dintre universităţile din prima categorie sunt mai degrabă comparabile cu cele din a doua, şi nu cu cele alături de care au fost plasate.
Pe de altă parte, rectorul Universităţiiii Al. I. Cuza din Iaşi, inclusă în prima categorie, spune că această clasificare era necesară pentru a stopa „egalitarismul” prin care s-au împărţit banii publici indiferent de performanţa academică. Totuşi, această măsură a venit foarte târziu, în opinia sa.
De ce nu suntem în topurile internaţionale
În timp ce Funeriu anunţa clasificarea universităţilor din ţară, QS World University Rankings publica topul internaţional al instituţiilor de învăţământ superior. Din cele 300 de universităţi listate, nici una nu este din România. Pe de altă parte, Universitatea Jiao Tong din Shanghai, care publică un top 500 al universităţilor, a analizat pentru prima dată performanţa unei universităţi româneşti – Babeş-Bolyai.
Andrei Marga explică de ce universităţile româneşti nu ajung în topurile internaţionale: trebuie să existe autonomie universitară, care, în opinia sa, a fost distrusă de noua lege a Educaţiei, bugetul instituţiei trebuie să fie de cel puţin 300 de milioane de euro (în România, cele mai mari bugete abia ajung la jumătate), iar proporţia dintre studenţi şi posturi didactice trebuie să fie de cel mult 14/1, în timp ce în România s-a ajuns la 18-20 de studenţi pe cadru didactic.
