Teoretic, chiar şi micii consumatori de electricitate îşi pot alege orice alt furnizor dacă nu sunt mulţumiţi de fostele monopoluri. Practic, la cinci ani după liberalizarea pieţei, impusă de Uniunea Europeană, nu există astfel de contracte.
Nici potenţialii clienţi nu vor să facă primul pas, pentru că nu îşi cunosc drepturile, însă nici zecile de companii înregistrate ca furnzori de electricitate nu încearcă să se instaleze pe piaţă. Motivul este că investiţiile necesare sunt prea mari iar marjele de profit mici şi incerte, situaţie exact opusă faţă de cazul în care tratează cu marii consumatori.
În cazul în care un consumator vrea să se alimenteze de la un furnizor alternativ, el va primi în continuare curent prin vechea reţea, însă fără să mai aibă relaţii contractuale cu distribuitorul zonal. În schimb, noul furnizor îi va plăti acestuia un tarif de transport reglementat, stabilit la aproximativ 17 bani pe kw/h. Toate calculele făcute până acum de jucătorii de pe piaţă pentru volume reduse de vânzări au dus la costuri mai mari decât media de 43 de bani pe kwh plătită acum de consumatorii casnici.
Tarife „distorsionate”
Specialistul în energie, Jean Constantinescu apreciază că liberalizarea pieţei energiei a rămas de mai bine de şase ani doar la stadiul de discuţii, chiar dacă au existat numeroase atenţionări din patea FMI şi UE, preţurile reglementate nereflectând costurile reale.
„Dacă o parte din consumatorii casnici s-ar îndrepta spre alţi furnizori decât cei tradiţionali, aceşti vor avea surpriza să constate că li se va propune un preţ corect, un preţ care este mai mare decât cel plătit în prezent prin tariful reglementat”, ne-a declarat Jean Constantinescu.
În prezent, preţurile sunt considerate de specialişti ca fiind „distorsionate”, se aplică un fel de tarife „Robin Hood”, se ia un tarif mai mare de la marii consumatori pentru a se acoperi tariful la consumatorii casnici.
„De când se discută de liberalizare, lucrurile nu au evoluat normal. Dacă în urmă cu cinci ani, raportul de preţ consumator casnic/ consumator mic industrial era 1,15, acum acest raport a ajuns de unu la unu. Pentru comparaţie, în Europa acest raport nu scade sub 1,7, iar în Germania este de 2,4”, a precizat Jean Constantinescu.
Pentru ca totuşi această piaţă să se deschidă, ar trebui să se întâmple cel puţin unul dintre următoarele lucruri: fie ca preţul liberalizat să crească, fie ca un competitor să îşi propună creşterea agresivă a cotei de piaţă, fie să apară jucători de nişă, care în schimbul preţurilor mai mari să ofere servicii speciale. În cazul consumatorilor, singurul mijloc de presiune posibil este cumpărarea de electricitate în asociere, opţiune fezabilă mai ales în cazul complexelor rezidenţiale nou-construite.
De asemenea, este nevoie să fie depăşită reticenţa distribuitorilor de electricitate, majoritatea privatizaţi, în faţa competiţiei. De altfel, Legea Electricităţii tocmai a înăsprit sancţiunile pentru companiile care abuzează de poziţia dominantă faţă de clienţi sau care nu separă complet activitatea de furnizare de cea de distribuţie, amenzile ajungând acum la 10% din cifra de afaceri.
Fostul director al Electrica, care în prezent controlează o companie de furnizare a energiei, Lucian Boghiu precizează că atât timp cât există preţuri reglementate, consumatorii casnici nu se pot îndrepta spre alţi furnizori.
„Consumatorii casnici care optează pentru un alt furnizor au surpriza să constate că vor plăti cu cel puţin 18-20% mai mult decât la furnizorul tradiţional. În plus, chiar dacă un furnizor ar avea în plan să atragă o masă masă mare de consumatori casnici va constata că există o lipsă de încredere, care de altfel se manifestă şi în alte state”, a menţionat Lucian Boghiu.
