Un amestec între realitatea corupţiei din vămile române şi bulgare şi o atitudine din ce în ce mai conservatoare din partea statelor occidentale fac imposibilă aderarea celor două ţări la spaţiul Schengen în acest an, scrie cotidianul newyorkez.
„Ce cadou îi faci unui grănicer de ziua lui? Îl laşi singur pe tură”, glumesc locuitorii din Svilengrad, un orăşel de 20.000 de locuitori situat la graniţa Bulgariei cu Grecia şi Turcia. Realitatea corupţiei din vămi este vizibilă peste tot sub forma vilelor luxoase aparţinând atât grănicerilor şi vameşilor români, cât şi celor bulgari. Unul dintre ei, scrie New York Times citând un taximetrist bulgar, este proprietarul unui hotel şi al unui casino şi, ca un veritabil don mafiot, face şi acte de caritate: a înlocuit ferestrele şcolii şi a reconstruit biserica din localitate. Un altul, agentul Sorin Bucur, de la Vama Albiţa, este posesorul uneia dintre cele mai mari vile din regiune. Soţia lui Bucur, care nu a fost arestat în cadrul operaţiunilor din primăvara trecută, le-a declarat reporterilor NY Times că „soţul său este un om foarte corect”.
Nu că România şi Bulgaria nu s-ar fi pregătit pentru aderarea la Schengen. Cele două ţări au cheltuit peste un miliard de euro pentru echipamente high tech de supraveghere a frontierei. La graniţa bulgară au fost instalate camere în infraroşu „care sunt suficient de puternice încât să identifice iepurii de pe câmp”.
Grănicerii români au la dispoziţie bărci de mare viteză pentru a patrula pe Prut, pot scana camioanele cu raze X şi au instrumente de măsurare a nivelului de dioxid de carbon, pentru a identifica eventualii pasageri clandestini. Dar ce folos dacă, aşa cum declară un primar din regiune, Găbişor Tofan, orice ţăran care trece în Moldova ştie că trebuie să lase ceva la vamă? Ambasadorul olandez la Sofia este chiar mai direct: „E drăguţ să ai o maşinărie care să-ţi spună dacă în spatele unui camion se ascunde un imigrant ilegal. Dar dacă ai posibilitatea să plăteşti cuiva 500 de euro să închidă ochii, atunci [tehnologia] nu mai are nici un rost”.
Peste această realitate a corupţiei din cele două state se suprapune o atitudine din ce în ce mai conservatoare a statelor occidentale. Un expert de la Bruxelles citat de NY Times, recunoaşte că, în trecut, arestarea celor 248 de vameşi şi grăniceri români ar fi fost suficientă pentru a câştiga undă verde din partea Uniunii Europene, dar că acum nu mai este cazul. În plus, occidentalii se simt oarecum vinovaţi pentru că au admis cele două ţări în UE într-un moment în care acestea nu erau pregătite din cauza corupţiei, crimei organizate şi justiţiei ineficiente. Consensul la nivel european este că admiterea în spaţiul Schengen este singurul instrument de constrângere aflat la dispoziţia UE pentru a forţa cele două ţări să rezolve probleme precum criminalitatea şi tratamentul aplicat romilor.
Din aceste motive, conchide NY Times, este foarte probabil că România şi Bulgaria nu vor adera în această toamnă la Schengen. Cel mult vor obţine eliminarea controalelor pe aeroporturi ca un prim pas, dar controalele la frontiere vor rămâne. Spre aceeaşi concluzie duce şi o declaraţie oferită ieri de ministrul german de Interne, Hans-Peter Friedrich, care a afirmat că „În prezent, Sofia şi Bucureştiul nu sunt încă pregătite să adere la spaţiul Schengen”. „Ne îndoim în continuare de oportunitatea unui astfel de pas”, a afirmat un purtător de cuvânt al ministerului german de Interne, care a invocat „rapoartele relativ negative” privind cele două ţări. Potrivit sursei citate, ministrul german de Interne îşi va coordona poziţia cu cea a omologilor săi din Franţa şi Olanda, celelalte două ţări care s-au opus aderării României şi Bulgariei la Schengen.
Dacă adversarii aderării noastre îşi coordonează poziţiile, nu acelaşi lucru se poate spune despre oficialii celor două ţări. New York Times îl citează pe vicepremierul bulgar Simion Djankov, care deplânge faptul că noile standarde de aderare sunt vagi şi solicită un set de criterii clare de aderare. România s-a opus unei asemenea abordări, apreciind că a îndeplinit standardele tehnice şi că adăugarea de criterii noi este incorectă.
