Procesul care a avut loc la un tribunal din Columbia County, un orăşel aflat la nord de New York, ar fi trecut poate neobservat; părţile implicate erau o companie de transport aerian, Richmor Aviation Inc., şi un broker de avioane, Sportsflight. Nu este vorba despre două companii mari: Richmor este un operator de curse charter, folosind pentru acestea câteva aeroporturi mici din statele New York, Connecticut şi districtul Columbia; Sportsflight se ocupă de rezervările şi organizarea zborurilor. Cele două firme s-au judecat pentru suma de 874.000 dolari, bani pe care Richmor pretinde că i-ar mai avea de primit de la Sportsflight.
Până aici, cazul nu este din cale afară de interesant: un proces dintr-un oraş de provincie, între două companii care au, fiecare, câte o mână de angajaţi; nu ar fi existat nici un motiv pentru presă să îi acorde fie şi cea mai mică atenţie – dacă nu ar fi intervenit ONGul britanic Reprieve, care are ca obiect de activitate, conform propriului site, reprezentarea în justiţie şi „apărarea drepturilor umane ale deţinuţilor – de la cei care aşteaptă pedeapsa cu moartea la cei din Guantanamo Bay”.
Bucureştiul, în actele de proces
Analizând dosarele şi documentele procesului, Reprieve a descoperit că încărcătura transportată de avioanele companiei Richmor era una deosebit de brizantă – şi anume prizonieri suspectaţi că ar fi făcut parte din organizaţii teroriste. Aceştia erau duşi din bazele militare americane din Afghanistan şi Irak, dar şi din alte state, către închisoarea militară de la Guantamo Bay şi către state din Europa în care se presupune că ar fi existat închisori secrete ale CIA. Cel puţin două zboruri au avut ca destinaţie şi Bucureştiul: unul dintre ele a venit pe ruta Amman, Riad, Doha şi Geneva, decolând apoi mai departe către Washington, cu o escală la Barcelona. Al doilea a venit din Guantanamo, destinaţia finală fiind aeroportul din Rabat, din Maroc. Cu toate că presa din Statele Unite şi Europa de Vest a scris în repetate rânduri despre existenţa unui centru secret de detenţie, operat de CIA, pe teritoriul României, aceasta nu a fost recunoscută nici de oficialii de la Bucureşti, nici de cei de la Washington.
Membrii organizaţiei Retrieve au încercat să refacă, cu ajutorul documentelor obţinute, transferurile deţinuţilor suspectaţi de terorism – reuşind să reconstituiască, printre altele, itinerarul unui zbor care l-a avut la bord pe Khalid Sheik Mohammed, unul dintre organizatorii atacurilor din 11 septembrie 2001. Capturat în Pakistan în 2003, se presupune că Mohammed a fost, cel puţin temporar, deţinut într-o închisoare secretă din România.
1.258 ore de zbor, 6 milioane de dolari
Cel mai interesant aspect al dezvăluirii făcute de Retrieve este, însă, structura creată de CIA pentru transporturile de prizonieri. Astfel, cele două companii, Sportsflight şi Richmor, au fost angajate de DynCorp, o companie militară particulară care a acţionat în numele CIA. DynCorp a închiriat de la Richmor, prin intermediul firmei Sportsflight, un avion Gulfstream IV, cu 4.900 de dolari pe oră de zbor. Conform unuia dintre proprietarii firmei Richmor, acestora li s-ar fi zis că vor fi „foarte, foarte ocupaţi în următoarea vreme”. Aceste cuvinte aveau să se adeverească; conform cotidianului american The Washington Post, între 2002 şi 2005, avioanele companiei Richmor aveau să acumuleze 1.258 de ore de zbor pentru CIA, compania primind cel puţin 6 milioane de dolari de la serviciile secrete americane.
Documentele procesului conţin sute de pagini pe care cheltuielile firme Richmor sunt trecute până în cel mai mic detaliu – de la decontarea sandvişurilor mâncate de piloţi şi permisiuni de decolare şi aterizare până la costurile kerozinei. Unele date, cum ar fi lista de convorbiri telefonice purtate de la bordul aeronavei (multe dintre ele cu centrala CIA din Langley şi cu responsabilul pentru programul închisorilor secrete) sunt deosebit de sensibile, şi este de mirare că guvernul american a permis ca ele să fie făcute publice în cadrul procesului.
Ce reiese din documentele descoperite de Retrieve? În primul rând, că programul închisorilor secrete este, totodată, o afacere profitabilă pentru multe companii, după cum scrie cotidianul britanic The Guardian. Şi în al doilea rând că, cel puţin la mijlocul deceniului trecut, acele transporturi secrete de prizonieri – înaintea cărora aceştia erau sedaţi cu ajutorul unor supozitoare, îmbrăcaţi în deja celebrele salopete portocalii şi cagule negre – deveniseră o normalitate: între zborurile din şi către Guantanamo, Irak şi Afghanistan, avionul companiei Richmor era folosit pentru transportul echipei de baseball Boston Red Sox.
