Cu toate că, prin actul de la 23 august, Regele Mihai I a favorizat victoria Naţiunilor Unite, membrii Casei Regale au fost nevoiţi să se pună la adăpost de hoardele sovietice.
Unul dintre cele mai penibile episoade din istoria relaţiilor româno-ruse s-a petrecut în ultima parte a celui de-al doilea război mondial. La doar câteva ore după ce Regele Mihai I l-a arestat pe mareşalul Ion Antonescu, care instaurase un regim autoritar pronazist în România, iar prin acest act, ţara noastră a devenit aliata de facto a Naţiunilor Unite, membrii Casei Regale au fost nevoiţi să îşi facă bagajele şi să se refugieze în munţi, din cauza brutalităţii „aliaţilor eliberatori” sovietici.
Documentele arată că hoardele sovietice furau tot ce le ieşea în cale. De exemplu, în Bucureşti, orice maşină care circula după căderea nopţii era oprită şi „rechiziţionată” de soldaţii sovietici. Iar violurile şi jafurile care au însoţit „eliberarea” sovietică au transformat ocupaţia sovietică a României într-una la fel de distrugătoare ca şi marea ofensivă mongolă din 1241. Episodul refugierii Casei Regale în munţi este descris cu lux de amănunte de Regina-mamă Elena a României, în memoriile sale. De asemenea, există numeroase amănunte inedite publicate de fostul ofiţer britanic de informaţii Arthur Gould Lee, care a devenit, după război, unul dintre apropiaţii Casei Regale a României.
O plecare precipitată
În data de 24 august, la ora 6.00, dimineaţa, regina Elena şi escorta ei, inclusiv două camioane cu soldaţi, au plecat de la Palatul Peleş. Regina-mamă nu ştia încotro se îndreaptă, ci doar că pleacă spre vest. Convoiul regal a luat-o pe un drum ascuns, prin pădure, deoarece şoseaua principală fusese blocată de germani. „Fără o mare doză de noroc, nu puteam spera să nu fim opriţi în vreun punct controlat de germani prin care trebuia să trecem, căci toţi vor afla de lovitura de stat de la radio, iar germanii în mod sigur vor pune gărzi la poduri şi vor confisca maşinile, măcar pentru a fugi cu ele. Dar dacă acest convoi va fi oprit, ei bine, toată lumea era înarmată, chiar şi eu. Am pipăit pistolul calibru 32 automat şi, deşi ştiam că, dacă se va ajunge la luptă, nu puteam să fac nimic cu o asemenea armă, faptul că am simţit-o acolo mi-a dat încredere”, scrie Regina-mamă Elena. Însă, în ciuda temerilor reginei, convoiul a trecut cu bine printr-o tabără de munte, aşezată mai sus de Sinaia, unde erau vreo 400 de mineri germani.
Fostul ofiţer britanic Arthur Gould Lee scrie că acest convoi a întâlnit grupuri de germani, care aveau un aer deznădăjduit. Germanii nu au încercat nici măcar o dată să atace convoiul. Treceau orele, iar Regina Elena nu avea nici o veste de la fiul său, regele Mihai, care fusese în Bucureşti. Ca să evite şoselele principale, convoiul regal mergea, pe o căldură insuportabilă, pe drumuri prăfuite. Membrii convoiului au luat prânzul într-un lan de porumb.
Au ajuns, în cele din urmă, în Târgu-Jiu.
Refugiu la Dobriţa şi Bumbeşti
Comandantul garnizoanei locale i-a transmis Reginei-mame că trebuie să meargă într-o localitate de munte, Bumbeşti-Jiu. Drumul a continuat pe un întuneric dens, pe un nor intens de praf. Una dintre maşinile convoiului a lovit o vacă. „Cu un far spart, am mers şi am tot mers, învăluiţi de un nimb de praf, până când m-a luat ameţeala”, mai scrie regina. În Bumbeşti-Jiu, l-a întâlnit pe Regele Mihai. Familia regală era pândită, însă, acum, de un nou pericol: capturarea de către germani. Aşa că membrii Casei Regale s-au refugiat într-un sat şi mai izolat, Dobriţa, unde au trăit în condiţii improvizate timp de două săptămâni. Aici, au sosit informaţii înfiorătoare despre orgia de violuri, jafuri şi beţii făcute de „eliberatorii” ruşi. „Când se întuneca, maşinile erau oprite şi confiscate, iar dacă vreo femeie avea nefericirea să se afle înăuntru, vai de capul ei ce păţea!”, scrie Arthur Gould Lee. Peste câteva zile, Casa Regală a primit semnalul de întoarcere, dar cu trenul. „Atunci i-am văzut pe primii ruşi – doi călăreţi mongoli cu părul prins în coadă şi cu mustăţi «pe oală», care se ridicau în scările şeilor în timp ce galopau pe câmp paralel cu trenul”, scrie Regina Elena. Călătoria a avut loc cu un vagon regal jefuit de ruşi. Angajaţii Casei Regale fuseseră bătuţi crunt de către sovietici.
Întoarcere prin mijlocul puhoiului rusesc
Trenul regal a fost însoţit de convoaie militare ruseşti. Ele se deplasau nu doar cu maşini militare, ci şi cu autobuze furate, maşini jefuite ori chiar cu căruţe rechiziţionate de la localnici. Regina-mamă scrie în memoriile sale că doar printr-un noroc extraordinar soldaţii ruşi nu au tras, de distracţie, asupra trenului, aşa cum se întâmpla de obicei.
