Într-un interviu acordat în exclusivitate cotidianului britanic The Guardian, fostul preşedinte aruncă o privire în trecut, asupra rolului său în căderea Uniunii Sovietice, acum 20 de ani.
Politicienii îşi recunosc rareori greşelile, dar Mihail Gorbaciov, privind înapoi la cei şase ani tumultoşi în care a fost la putere, a recunoscut că a făcut greşeli şi chiar le-a enumerat. Acestea nu numai că au dus la prăbuşirea lui, dar şi la prăbuşirea întregii Uniuni Sovietice şi la introducerea unui sistem economic nereglementat care a transformat doar câţiva ruşi în miliardari şi i-a condamnat pe restul la sărăcie.
Rugat să numească lucrurile pe care le regretă cel mai mult, Gorbaciov a răspuns fără ezitare: „Faptul că am petrecut prea mult timp încercând să îndrept Partidul Comunist.” Fostul lider sovietic a mai afirmat că ar fi trebuit să demisioneze în aprilie 1991 şi să formeze un partid democratic, din moment ce „comuniştii puneau beţe în roate tuturor schimbărilor necesare,” a mai adăugat el.
În memoriile sale, Gorbaciov scria: „Astăzi mă gândesc adesea dacă ar fi trebuit să insist să demisionez din funcţia de secretar general. O asemenea decizie ar fi fost de preferat pentru mine, personal. Dar am simţit că nu am niciun drept să abandonez partidul. Partidul a condus Rusia din 1917 şi era greu pentru oricine din Rusia, mai ales pentru un oficial care şi-a petrecut întreaga carieră ca funcţionar de partid, să-şi imagineze că nu mai e la putere.”
Astăzi, îndoielile lui au dispărut. „Acum cred că ar fi trebuit să folosesc ocazia pentru a forma un nou partid şi că ar fi trebuit să insist asupra demisiei mele din Partidul Comunist,” a declarat Gorbaciov.
Al doilea regret al său este că nu a început reformarea Uniunii Sovietice şi că nu a acordat mai multă putere celor 15 republici ale sale mai devreme. Până când a început să se gândească la creearea unei federaţii mai „destinse”, cele trei state baltice îşi declaraseră deja independenţa.
Gorbaciov crede că toate problemele importante ale Uniunii Sovietice erau pe cale să fie rezolvate până când lovitura de stat din august 1991 a schimbat cursul lucrurilor. Partidul Comunist trebuia să vină cu o nouă abordare în noiembrie 1991. Parlamentul adoptase un „plan anti-criză” care să accelereze reforma economică. Cele 12 republici sovietice rămase aceptaseră să semneze un nou tratat care avea să le dea mai multă autonomie politică şi economică, dar care lăsa apărarea şi politica externă în grija guvernului sovietic. Tratatul urma să fie semnat pe 20 august.
„Aici am făcut o greşeală,” recunoaşte liderul sovietic. „Am plecat în vacanţă. Aş fi putut să mă descurc fără zece zile de vacanţă. Eram gata să zbor la Moscova să semnez tratatul. Dar pe 18 august, un grup de oameni a sosit neinvitat. Am sunat să întreb ce persoane sunt şi cine le-a trimis, dar nu aveam ton. Tăiaseră linia.”
Mihail Gorbaciov era cu soţia lui, Raisa Maximovna, fiica lui, Irina şi restul familiei într-o vilă, la malul Mării Negre. Clădirile au fost sub pază trei zile până când lovitura de stat a eşuat din cauza rezistenţei lui Elţîn, adversarul lui Gorbaciov, probleme în armată şi neînţelegeri de ordin intern în grupul de câteva zeci de complotişti care erau cu toţii miniştri sau oficiali ai partidului comunist.
Gorbaciov a respins categoric teoriile care susţineau că el fusese de acord cu complotul. „Oamenii spun că am avut legături cu lumea de afară şi că am organizat totul. Ei spun că am crezut că pot fi învingător, indiferent de ce s-ar fi întâmplat. Asta e o prostie, o mare prostie,” a afirmat fostul preşedinte al Uniunii Sovietice. „Aceşti oameni au vrut să-l dea jos pe lider şi să păstreze vechiul sistem. Asta au vrut. Au cerut ca eu să scriu o declaraţie în care să cer să fiu eliberat de răspunderea preşedinţiei din cauza unei sănătăţi precare,” a mai adăugat el.
Întrebat de câteva dintre lucrurile de care era cel mai mândru, Gorbaciov a început cu un singur cuvânt: „Perestroika.” Însemnând restructurare, perestroika era programul de reformare a sistemului politic şi economic al Uniunii Sovietice pe care Gorbaciov l-a pus în aplicare după ce a urcat la putere, în martie 1985. „Ceea ce am putut să facem în ţară şi în arena internaţională a fost de o importanţă colosală. A predeterminat cursul evenimentelor de la sfârşitul Războiului Rece, mişcarea către o nouă ordine mondială şi, în ciuda a tot ce s-a întâmplat, a produs o tranziţie lentă de la un stat totalitar la o democraţie,” a declarat el.
Gorbaciov afirmă că nu s-a împăcat niciodată cu cei nouă ani în care Elţîn a fost la putere şi pe care îi caracterizează ca fiind „haos”. Nu s-a împăcat nici cu pactul lui Elţîn cu liderii Ucrainei şi ai Belarusului pentru a declara destrămarea Uniunii Sovietice, în decembrie 1991. Fostul lider sovietic este de părere că ar fi trebuit să îl înlăture pe Elţîn cu câţiva ani înainte ca acesta să îi devină un adversar direct. „Am fost, poate, prea liberal şi democratic în ceea ce-l priveşte pe Elţîn. Ar fi trebuit să îl trimit ca ambasador în Marea Britanie sau poate într-o fostă colonie britanică,” a afirmat el.
Mihail Gorbaciov îl laudă pe Putin pentru reinstaurarea echilibrului până în 2006. Chiar dacă a folosit metode autoritare, acest lucru este acceptabil, în viziunea fostului preşedinte. „Dar apoi a venit momentul când l-am văzut schimbând sistemul electoral, eliminând alegerile pentru guvernatorii regiunilor Rusiei şi abolirea votului uninominal. Am numărat 20 de schimbări pe care nu le-aş susţine,” a adăugat el.
Întrebat de schimbările din China, cel mai mare stat comunist din lume, Gorbaciov crede că o reformă acolo este inevitabilă: „Va veni un moment când va trebui să ia o decizie asupra unei schimbări politice şi deja se apropie de acel punct.”
În martie, anul acesta, Gorbaciov a sărbătorit împlinirea a 80 de ani, în Londra, la o seară de gală, unde mai mulţi artişti au cântat în faţa fostului lider sovietic.
