De la parfumul trandafirilor la mirosul de fum, anosmicii nu miros nimic. Nu îşi dau seama dacă laptele din faţa lor este acru sau dacă carnea este stricată decât dacă starea de alterare este vizibilă.
Potrivit dailymail.co.uk, doar în Marea Britanie sunt aproximativ 200.000 de oameni care suferă de anosmie, o boală caracterizată prin pierderea totală a mirosului. Se estimează că unul din 5.000 de oameni se naşte anosmic, în vreme ce restul îşi pot pierde mirosul fie prin traume la nivelul craniului, fie ca urmare a unei gripe sau a unui virus.
Majoritatea celor care au simţul mirosului nu numai că nu au auzit de anosmie, dar nici măcar nu le-a trecut prin cap că aşa o boală există. O pacientă a declarat că, de cele mai multe ori, răspunsul este o privire goală, apoi o insistenţă: „Dar cu siguranţă poţi simţi mirosul de pâine coaptă sau lapte acru.”
Numărul estimat al anosmicilor este, probabil, mult mai mic decât cel real, deoarece majoritatea celor care suferă de această afecţiune nu spun acest lucru, ci învaţă să se descurce. Specialistul în miros de la Şcoala de Bioştiinţă a Universităţii Cardiff, profesorul Tim Jacob, a afirmat: „Mulţi anosmici din naştere spun că nici măcar nu şi-au dat seama că nu au simţul mirosului până în adolescenţă. Copiii nu înţeleg conceptul de miros, dar nu vor să pară diferiţi de ceilalţi, aşa că învaţă reacţiile pentru mirosurile bune, respectiv cele rele, din reacţiile altora.”
Nu există tratament pentru această afecţiune, deoarece atunci când nervii olfactivi sunt afectaţi sau mor, ei nu se regenerează. Cei cu anosmie dobândită pot simţi o revenire temporară a mirosului din motive necunoscute încă, susţin specialiştii. Ei mai pot detecta mirosuri acolo unde ele nu există, un fenomen cunoscut ca „mirosuri fantomă” sau iluzii olfactive, la fel cum cei care au avut un membru amputat simt dureri fantomă în membrul lipsă.
Pe lângă faptul că mirosul poate acţiona ca un sistem de alarmă în caz de pericol, cum ar fi prezenţa gazului în aer sau al fumului, lipsa mirosului poate avea şi implicaţii sociale. Unii anosmici se întreabă adesea dacă ei sau casa lor miros ciudat sau chiar respingător şi oamenii sunt prea politicoşi ca să le spună. Mulţi dintre ei iau un prieten cu ei atunci când cumpără parfum, de teama unei alegeri proaste.
Anosmia a mai fost legată şi de pierderea apetitului sexual, deşi specialiştii nu au argumente solide în ceea ce priveşte acest lucru.
