Din cauză că rămân izolate, fără sprijin şi adeseori o povară pentru famillile lor, văduvele aleg să se retragă în Tapaye Zanabad – în traducere, „dealul construit de femei”, care se găseşte deasupra unui cimitir din estul capitalei afgane, relatează publicaţia The Washington Post, în ediţie online.
Primele văduve au ajuns în Tapaye Zanabad în urmă cu zece ani. Pământul nu era revendicat de nimeni, iar ele erau sărace. Şi-au construit colibe din lut, apoi au ridicat o fântână şi şi-au tras electricitate. Acum, pe dealul construit de femei trăiesc aproape 1000 văduve.
„Cele mai multe dintre femei nu aveau nimic când au venit aici. Odată, ne cunoşteam între noi, eram ca surorile”, îşi aminteşte Aneesa, o văduvă în vârstă, care trăieşte pe deal de opt ani.
130 dolari pe an, ajutor din partea statului
Deşi nu li se permite să părăsească casa, din ordinul rudelor bărbăteşti, multe văduve pot fi văzute pe străzi, îmbrăcate în burqa şi cerşind. Acest lucru se întâmplă pentru că femeile care rămân fără soţ trebuie întreţinute de ceilalţi bărbaţi din familie, întrucât ele nu au dreptul să lucreze, aşa cum se întâmplă într-o sociatate conservatoară precum cea afgană.
Deşi femeile şi-au creat o comunitate – se reunesc periodic şi se ajută între ele, asistenţii sociali vorbesc despre prostituţie şi despre încercările municipalităţii de a dărâma construcţiile. Văduvele primesc 130 dolari pe an şi o cartelă pentru orez şi ulei, drept ajutoare sociale.
În Tapaye Zanabad, femeile au găsit ceea ce căutau. „Odată ce rămâi văduvă, oamenii te privesc ciudat. Spun lucruri rele despre tine. Unele femei au impresia că vrei să le furi bărbatul, te vorbesc pe la spate. Este Afganistan. Mă simt mai comfortabil printre alte văduve„, a povestit Aneesa, care a hotărât să se mute aici în 2001, după ce soţul, soldat, a murit împuşcat.
A găsit Tapaye Zanabad urmărind nişte câini vagabonzi. Ea şi nepotul ei au luat un târnăcop şi o lopată: au scos pietrele, au nivelat pământul şi şi-au făcut o colibă din noroi. Ca să nu-i prindă poliţia, lucrau numai noaptea şi acopereau fiecare părticică construită. „Totuşi, poliţia venea, dărâma tot, iar noi o luam de la capăt”, îşi aminteşte văduva.
Multe dintre femeile din Zanabad nu mai vor să se mărite a doua oară. Soţul Fareebei a murit într-un accident de maşină în urmă cu doi ani, iar ea s-a mutat împreună cu cumnatul ei şi cu familia lui, pe deal. Cumnatul îi propune în fiecare zi să se căsătorească cu el, însă ea refuză. Nu vrea o a doua căsătorie.
Bibi Amenah, o femeie în vârstă, este o altă locuitoare de pe deal. După ce i-a murit soţul, a încercat să fie croitoreasă şi vânzătoare de bijuterii, însă nu s-a putut descurca. Acum, Bibi decorează cărămizile de noroi pentru celelalte văduve care îşi construiesc case.
„Chiar îmi doresc să muncesc. Era o vreme când zile întregi nu aveam ce să mănânc. Totuşi, n-am fost niciodată să cerşesc„, le-a mărturisit ea jurnaliştilor de la The Washington Post.
Miro Gul, în vârstă de 54 de ani şi bolnavă de diabet, s-a mutat pe deal împreună cu fiica de 15 ani. A rămas văduvă după ce soţul ei s-a aruncat în aer, într-un atentat sinucigaş. Deşi femeia e mulţumită de traiul modest pe care îl duce în Zanabad, fiica îi reproşează că vrea să o ţină acolo toată viaţa şi, astfel, ea nu se poate mărita.
„Dacă vreau ceva şi nu pot avea, nu mă mai deranjează, sunt bătrână. Dar, când fiica mea îşi doreşte ceva, iar eu nu-i pot cumpăra, asta mă omoară. Este mai bine să mori decât să fii văduvă în ţara asta”, a povestit Miro Gul.
