Pieţele financiare nu suportă incertitudinile, motiv pentru care se află în criză, iar guvernele din zona euro, deşi au luat măsuri pentru a rezolva criza, nu au mers destul de departe pentru a oferi siguranţă pieţelor, scrie, într-o opinie pentru Reuters, miliardarul american George Soros, potrivit Mediafax.
La reuniunea din 21 iulie, liderii europni au folosit jumătăţi de măsură. Au stabilit principiul că noua agenţie fiscală, Facilitatea Europeană pentru Stabilitate Financiară, trebuie să fie responsabilă de rezolvarea problemelor, însă nu au majorat fondurile acesteia. Nu au reuşit, astfel, să înfiinţeze o autoritate fiscală credibilă pentru zona euro, iar noul mecanism ar putea fi operaţional cel mai devreme în septembrie. Între timp, asigurarea de lichidităţi de către Banca Centrală Europeană este singurul mod de a preveni o prăbuşire a preţurilor obligaţiunilor emise de mai multe ţări europene.
Probabil cel mai îngrijorător este că Europa a admis ideea că ţările incluse în programe de ajutor extern nu trebuie penalizate prin dobânzi, dar principiul nu a fost extins la ţări care nu fac parte din programul de ajutor financiar. Ca urmare, Italia şi Spania au fost nevoite să plătească pentru împrumuturile acordate Greciei mai mult decât dobânda pe care o percep statului elen. Situaţia le oferă dreptul de a renunţa să mai participe la susţinerea Greciei, ridicând suspiciunea că programul s-ar putea prăbuşi. Pieţele financiare au identificat această posibilă evoluţie şi au crescut prima de risc pentru obligaţiunile Spaniei şi Italiei la niveluri nesustenabile. Intervenţia Băncii Centrale Europene a ajutat, dar nu a rezolvat problema.
Situaţia devine intolerabilă. Autorităţile încearcă să cumpere timp, însă acesta se epuizează repede. Criza se apropie rapid de punctul culminant, afirmă Soros.
Germania şi ceilalţi membri ai zonei euro cu rating maxim „AAA” vor trebui să decidă dacă sunt dispuse să-şi rişte propriul rating pentru a permite Spaniei şi Italiei să-şi refinanţeze obligaţiunile la dobânzi rezonabile. Altfel, Spania şi Italia vor fi împinse către programele de ajutor financiar. Pe scurt, Germania şi restul statelor cu rating maxim trebuie să accepte cumva o emisiune de obligaţiuni comună a zonei euro. Altfel, uniunea monetară se va destrăma.
Ar trebui să se admită că o intrare dezordonată în incapacitate de plată sau ieşirea unei ţări din zona euro, chiar şi a unui stat mic precum Grecia, ar precipita o criză bancară comparabiă cu cea care a cauzat Marea Depresiune. Nu mai este neclar dacă este rentabil să existe o monedă comună. Euro există, iar prăbuşirea monedei ar cauza pierderi inclaculabile sistemului bancar. Astfel că alegerea de care dispune Germania este mai mult aparentă decât reală – şi este o alegere ale cărei costuri vor creşte cu cât Germania aşteaptă mai mult, mai scrie Soros.
Potrivit acestuia, criza zonei euro îşi are originea în decizia cancelarului german, Angela Merkel, luată imediat după prăbuşirea Lehman Brothers în septembrie 2008, ca garanţiile împotriva unui nou faliment să nu fie asigurate de Uniunea Europeană, ci de fiecare ţară separat. Totodată, încetineala Germaniei a agravat criza Greciei şi a cauzat contagiunea care s-a transformat într-o criză existenţială pentru Europa.
Doar Germania poate inversa dinamica dezintegrării Europei, este de părere Soros, iar aceasta nu se va întâmpla uşor.
