Există o serie de diferenţe fundamentale între Ludovic Orban şi Cristian Buşoi. Diferenţe care, nu mă îndoiesc, îi vor ajuta pe membrii PNL să-şi aleagă un lider vizionar, care să-i ducă spre mult aşteptatele victorii din 2019 şi 2020, zdrobind PSD-ul.
De exemplu: Orban cântă la chitară şi-i plac petrecerile cu tovarăşii şi tovarăşele din partid. Mai tânărul Buşoi preferă cluburile selecte unde mergea, până nu demult, compania lui Sebastian Ghiţă. Orban a fost ministru al Transporturilor şi a lăsat în urmă un dezastru în ceea ce priveşte absorbţia fondurilor UE.
Buşoi este europarlamentar şi cea mai importantă realizare în această calitate a fost un raport privind comerţul cu foci. Singura asemănare dintre cei doi, care sper să nu-i încurce pe delegaţii la congresul PNL: şi Orban, şi Buşoi, au vrut să candideze la Primăria Capitalei, dar s-au retras, lăsându-l pe Cătălin Predoiu să încaseze un rezultat de 11,18%.
Cred că doamna Firea se întreabă şi acum: cine a ajutat-o mai mult să câştige Capitala, Ludovic Orban sau Cristian Buşoi?
Realitatea este că opţiunile liberalilor cu carnet de partid sunt devastatoare. În locul lor, m-aş întreba dacă merită să ieşi din casă pentru a vota între Orban sau Buşoi. Însă eu nu sunt membru de partid.
Privesc din perspectiva unui cetăţean foarte îngrijorat de faptul că PSD ocupă instituţie după instituţie, vrea să distrugă lupta anticorupţie şi să-i scoată din puşcării pe marii corupţi, fără ca aceştia să-şi fi achitat cel puţin prejudiciul.
Din această perspectivă, aş spune că PNL se pregăteşte să redevină un subordonat al marelui USL, dominat de PSD, sub dictatura ideologică a Antenei 3. Şi Cristian Buşoi, şi Ludovic Orban, au dat aceleaşi mesaje către partid, într-o serie de chestiuni esenţiale:
Vor opri discursul anti-corupţie, sub pretextul că se concentrează pe mesajul economic. „Cred că PNL trebuie să îşi mute accentul şi greutatea în comunicarea publică de la mesajele pe justiţie către mesajul economic”, a spus, acum câteva zile, Cristian Buşoi. El nu se adresează cetăţenilor români, ci structurilor de partid, un melanj de politicieni şi oameni de afaceri care, după ce au stors statul român, se tem că-i va ajunge DNA-ul din urmă. Contra-candidatul său, Ludovic Orban, a acţionat mai subtil: în programul său are o singură referire, şi aceea foarte vagă, la lupta anti-corupţie.
Şi Orban, şi Buşoi, au fost foarte clari că fostul premier Dacian Cioloş nu este binevenit în partid. Problema nu este (doar) Cioloş, ci decizia strategică de a închide porţile PNL, de a promova numai „oameni de partid”.
Nu veţi găsi nici la Buşoi, nici la Orban, vreun proiect economic liberal. Deşi încă nu o spun cu voce tare, din informaţiile mele din acest partid, PNL va începe să concureze cu PSD în ceea ce priveşte promisiunile populiste, în special în ceea ce priveşte majorările de salarii în sectorul bugetar. În urmă cu câteva săptămâni, senatorul PNL Florin Cîţu a lansat o schiţă a unui proiect economic liberal, unde propunea, printre altele: „Creșterea rolului sectorului privat în economie prin privatizarea sau administrarea privată a companiilor de stat (…) Privatizarea instituțiilor financiar bancare din proprietatea statului”. Toţi liderii PNL l-au ignorat.
Nu cred, deci, că greşesc sau când insist scriind că PNL, indiferent cine va câştiga preşedinţia partidului, va renaşte politicile din vremea USL, când Crin Antonescu şi Victor Ponta doreau să-şi împartă România. Că va fi Buşoi, că va fi Orban, politica PNL în materie de justiţie va fi dictată de Antena 3. Ambii sunt abonaţi la acest post, se duc acolo şi stau cuminţi în faţa lui Gâdea, ca nişte şcolari prinşi că au copiat, dar care speră să scape.
Ce poate face preşedintele Iohannis?
În acest moment, el depinde de sprijinul pe care îl va primi de la PNL în 2019, nu partidul de el. De altfel, Ludovic Orban a declarat de mai multe ori că, sub conducerea sa, PNL va avea o linie diferită de cea a lui Iohannis. Aparent PNL și PSD au bătut palma ca doamna Firea să ajungă președintele României.
Am mai spus: în următorii ani, adevărata opoziţie va fi în stradă, în câteva insule din presă şi pe Facebook. Nu vreau să fiu o Casandră care anunţă mereu dezastre, dar deja suntem în această situaţie. Uitaţi-vă: Liviu Dragnea îşi cumpără, din bugetul Camerei Deputaţilor, o limuzină de 120.000 de euro, iar opoziţia, în loc să ia foc, se lasă cumpărată cu nişte maşini care costă o treime. Nu mai este nevoie de nici o altă concluzie: 37.000 de euro/ deputat. Acesta-i preţul opoziţiei.
