Familia magnaţilor americani a oferit o adevărată lecţie de management de criză în timpul Marii Depresiuni din 1929-1933.
Familia miliardarilor americani Rockefeller are o istorie care se confundă, practic, cu istoria economiei americane. Membrii ei au fondat ori au condus adevăraţi giganţi economici, cum ar fi Standard Oil ori Chase Manhattan Bank. De asemenea, ei au devenit fondatorii unui nou gen de filantropie, care presupunea acordarea de fonduri în baza unor proiecte realizate de beneficiari. Modelul este asemănător cu cel după care operează în prezent Fundaţia Soros. De asemenea, magnaţii americani au susţinut instituţii importante de învăţământ.
Universitatea Rockefeller, pentru care a lucrat inclusiv românul George Palade, este un exemplu în acest sens. Universitatea Rockefeller, specializată pe cercetări în domeniul biologiei şi medicinii, i-a oferit lui George Palade instrumentele necesare pentru cercetările asupra funcţionării celulei, în urma cărora savantul a devenit primul român laureat al Premiului Nobel. Însă una dintre cele mai interesante lecţii este legată de gestionarea crizei economice din perioada 1929-1933. John D. Rockefeller Jr., fiul fondatorului dinastiei de oameni de afaceri americani şi tatăl bancherului David Rockefeller, primul finanţist american care a făcut afaceri cu Nicolae Ceauşescu, este un caz excepţional.
Cum a apărut Centrul Rockefeller
Implicat într-un proiect imobiliar gigant, legat de reconstrucţia unei părţi importante din centrul oraşului New York, el a resimţit din plin prăbuşirea industriei construcţiilor. Însă, cu o viziune şi o tenacitate neobişnuite, John D. Rockefeller a reuşit să îşi asume pierderi financiare pe termen mediu, pentru a transforma, apoi, proiectul numit Centrul Rockefeller într-unul dintre cele mai valoroase active imobiliare americane. În timpul vieţii lui John D. Rockefeller, investiţia în această proprietate încă nu fusese recuperată în întregime.
De ea, însă, au beneficiat fiii investitorului american, care, cu ajutorul Centrului Rockefeller, şi-au consolidat poziţia în lumea oamenilor de afaceri americani. O istorie detaliată a acestui episod este relatată în cartea „Memorii”, scrisă de David Rockefeller. „Cel mai important proiect al tatei era, desigur, Centrul Rockefeller, cu un impact puternic asupra designului urban în New York şi în lume. Proiectul a debutat destul de modest, însă, până la urmă, s-a dovedit a fi o întreprindere uriaşă, care l-a expus la riscuri financiare serioase, fără a aduce nimic în schimb”, scrie bancherul american.
Iniţial, John D. Rockefeller Jr. nu trebuia să fie decât un intermediar între Universitatea Columbia, care deţinea un teren extraordinar de valoros, şi Metropolitan Opera din New York, ce dorea să îşi construiască un sediu nou. Universitatea a insistat ca afacerea să fie garantată de miliardarul american, iar acesta a acceptat. Metropolitan Opera trebuia să îşi vândă vechiul sediu şi să îşi deschidă o linie de finanţare la o bancă americană, pentru a construi un complex imobiliar uriaş, care să includă spaţii comerciale şi de locuit, din a căror chirie să plătească ratele la bancă.
Însă, din cauza crizei care a izbucnit în anul 1929, opera nu a mai reuşit să îşi vândă vechiul sediu şi nici să ia credit. John D. Rockefeller a rămas implicat în afacere. Până la urmă, a investit sume uriaşe, pe care ştia că va dura zeci de ani până când le va recupera, pentru a construi Centrul Rockefeller. Ca o ironie a sorţii, spaţiile unde ar fi trebuit să funcţioneze Metropolitan Opera au devenit „redutele” noilor industrii media din Statele Unite ale Americii, din perioada interbelică: radioul şi cinematografia. Investiţia financiară, de zeci de milioane de dolari, la cursul interbelic, a fost recuperată de familia Rockfeller abia în anul 1970.
Viziune şi curaj
Între timp, proprietatea şi-a sporit valoarea de piaţă de câteva zeci de ori, iar în prezent generează venituri importante. Iar John D. Rockefeller a devenit simbolul omului de afaceri vizionar, care a acceptat pierderi importante pe termen mediu, pentru a câştiga, pentru familia sa, pe termen lung şi foarte lung. Iar Centrul Rockefeller continuă să fie unul dintre simbolurile New Yorkului.
