Disputele dintre liderii UDMR şi PDL din Cluj seamănă cu sfada dintre doi bătrânei, care au trăit o viaţă îndelungată împreună, dar care au ajuns să se certe din tot soiul de prostii, spre râsul golanilor care locuiesc cu ei în bloc.
Ruperea protocolului local de colaborare, care funcţiona, fără prea mari probleme, încă din anul 2004, este cel mai bun exemplu în acest sens. Dacă protocolul ar fi fost rupt din cauza instalării plăcuţei cu citatul din Nicolae Iorga, care clarifică faptul că Matia Corvin a fost înfrânt de Ştefan cel Mare, şi nu invers, aşa cum sugerează simbolistica grupului statuar care îl celebrează pe cel mai mare rege – român – al Ungariei, politicienii din cele două partide ar fi putut să invoce chestiuni de principiu.
Însă ruperea protocolului din cauza castraveţilor şi gogoşa-rilor nu face decât să arunce în ridicol ambele partide. Războiul cu pătrunjel dintre UDMR şi PDL seamănă cu bătăile cu frişcă din filmele cu Stan şi Bran: murdăreşte tot, nimeni nu are de suferit în mod serios, dar toată lumea râde de combatanţi. Dacă aceasta este adevărata miză a politicii clujene, ar fi mai bine ca liderii celor două partide să se apuce de grădinărit şi să îi lase în loc pe cei care vor să facă treabă.
