Un bust al împărătesei Sisi ar putea fi reamplasat în apropierea malului Someşului, în cazul în care municipalitatea ar aproba cererea formulată de conducerea Consiliului Naţional al Maghiarilor din Transilvania (CNMT).
Potrivit preşedintelui regional al CNMT, Gergely Balasz, la începutul secolului trecut, în anul 1902, un bust al împărătesei austriece a fost aşezat pe o cărare care pornea de la Podul Elisabeta (situat în apropierea Operei Maghiare) înspre Cetăţuie. În imperiu, la acel moment, adică la doar câţiva ani de la moartea tragică a împărătesei prin înjunghiere, existau trei asemenea busturi identice la Cluj-Napoca, Budapesta şi Miskolc. De fapt, în toate oraşele importante ale Austro-Ungariei, mai ales în Viena şi Budapesta, fuseseră amplasate nenumărate statui şi busturi ale împărătesei, după cum erau şi foarte multe poduri denumite „Elisabeta”.
Ideea le-a venit celor din conducerea CNMT când au aflat că municipalitatea clujeană doreşte restaurarea podului Elisabeta de peste Someş. Ei vor comanda o copie a bustului care mai există la Miskolc şi vor cere Primăriei acordul de a amplasa pe vechiul ei loc, în apropierea malului apei.
Personalitate îndrăgită a epocii
„Vechea statuie a dispărut de acolo undeva în anii comunismului. Şi în zilele de azi se poate vedea temelia statuii. Noi am vrea să o reamplasăm tot pe acel loc şi în acest sens vom face o cerere către Primăria Cluj-Napoca. Până vom vedea ce răspuns primim vom aşeza statuia în curtea unei biserici”, a declarat Gergely Balasz. El a amintit că împărăteasa era foarte iubită în epocă, fiind şi azi o figură emblematică pentru ceea ce a reprezentat imperiul austriac, din care a făcut parte şi Transilvania.
„Pe de altă parte în Cluj sunt foarte puţine statui reprezentând femeile şi cred că ar fi bine-venită această operă”, a spus Gergely.
Elisabeta de Wittelsbach, cunoscută sub numele de Sisi, s-a născut în 24 decembrie 1837 şi a murit în luna septembrie a anului 1898, la Geneva, înjunghiată de anarhistul italian Luigi Lucheni. Acesta îl avea de fapt ca ţintă pe prinţul de Orleans, care nu a mai sosit la Geneva. Cu toate că era înregistrată la hotel sub o altă identitate, în dimineaţa zilei de 10 septembrie, într-un ziar local, a apărut un articol despre prezenţa împărătesei la Geneva. Luigi Lucheni a urmărit-o şi a înjunghiat-o tocmai când se pregătea să urce, împreună cu doamna sa de onoare, contesa unguroaică Irma Sztaray, pe vaporul spre Montreux.
Sisi, regina Ungariei
Sisi a fost soţia împăratului Franz Joseph al Austriei, cu care s-a căsătorit în aprilie 1854, în ciuda faptului că familia celor doi tineri plănuise ca sora Elisabetei, Helene, să devină viitoarea împărăteasă. Istoricii spun că Sisi, care a ajuns la Hofburg la doar 16 ani, a respins toată viaţa sa complicata etichetă şi moravurile de la curtea vieneză. Împărăteasa iubea foarte mult sportul şi natura şi încerca să se sustragă vieţii de la palat prin vizite foarte lungi, de luni de zile, prin imperiu, pe care le făcea cu un tren personal pe care Frantz Ioseph i-l pusese la dispoziţie. Elisabeta a avut trei fete şi un băiat. Fetiţa cea mare, Sofia, a murit la doar câţiva anişori, în timpul unei călătorii cu mama sa. Din acel moment Elisabeta a încetat să mai lupte pentru supremaţia în educaţia copiilor săi şi i-a lăsat în grija soacrei sale.
Cea mai strânsă legătură a avut-o cu fiul său Rudolf, care s-a sinucis, împreună cu iubita sa de 17 ani, într-un pavilion de vânătoare, moment în care împărăteasa a căzut pradă unei puternice depresii şi nu a mai renunţat la doliu toată viaţa. Cel de-al patrulea copil, o fetiţă, l-a născut la Buda, în semn de prietenie pentru Ungaria, ţară pe care o iubea foarte mult şi pe care ajutat-o pe căi diplomatice. Se spune că împărăteasa învăţase în tinereţe cu mare greutate limba franceză. Totuşi, după căsătorie, a învăţat limba maghiară, pe care a ajuns să o vorbească fluent, într-un an. La rândul său poporul maghiar avea o mare afecţiune pentru împărăteasa Elisabeta, care era în acelaşi timp şi regina Ungariei. Iubirea ungurilor faţă de Sisi s-a datorat şi faptului ca au fost găsite coroana, sceptrul şi mantia regilor Ungariei, ascunse în timpul revoltei, chiar înainte de încoronarea lor Elisabetei şi a lui Frantz Joseph ca regi, în 1867, fapt considerat un semn bun pentru viitor.
