Fostul ofiţer sub acoperire al SRI Marin Breajăn dezvăluie cum a fost folosit de către şefii săi pentru şantaj şi poliţie politică. El face o radiografie a modului în care a funcţionat SRI în perioada în care a lucrat ca ofiţer acoperit. Astăzi publicăm prima parte a dezvăluirilor, urmând ca în zilele următoare să revenim pe acest subiect.
Ofiţeri ai serviciilor secrete, care lucrează sub acoperire, există în toate ţările, fie ele democrate sau totalitare. Nu li se cunoaşte identitatea, iar activitatea lor rămâne în totalitate secretizată. Scopul utilizării ofiţerilor acoperiţi este a se descoperi reţele de tip mafiot sau teroriste, prevenindu-se astfel destabilizarea economiei sau atentatele la adresa siguranţei naţionale. Mai trebuie spus că uneori ofiţerilor acoperiţi li se permit încălcări ale legii. Ei sunt controlaţi de şefi direcţi,care primesc şi rapoarte periodice de la „acoperiţi”.
Ce se întâmplă însă atunci când şeful ofiţerului acoperit foloseşte informaţiile pentru a şantaja şi a obţine astfel foloase personale sau pentru grupurile de interese pe care le reprezintă? Se poate apăra ofiţerul acoperit de abuzurile şefului? Breajăn spune că în această situaţie agentul nu prea are ce face deoarece şeful său îl poate aresta oricând, îi poate lua averea prin şantaj, mai ales dacă ofiţerul acoperit încalcă legea (condiţie aproape obligatorie în situaţiile în care agentul trebuie să se integreze în grupurile in-frac-ţio-nale). În cazul lui Marin Breajăn, în momentul în care şeful său, Corneliu Păltânea (fostul director al SRI Prahova) i-a confecţionat dosar penal, acesta a trecut la contra-atac: a făcut, la rândul său, denunţuri la Parchetele Militare, denunţuri care s-au constituit în dosare penale. Într-un astfel de dosar penal în care denunţul a fost înaintat de Breajăn, Corneliu Păltânea a fost condamnat de prima instanţă la trei ani de închisoare cu suspendare. Păltânea mai are o condamnare cu suspendare şi într-un alt dosar în care a fost denunţat de alte persoane.
În prima parte a acestui interviu, Marin Breajăn spune cum în 1992 şeful său, Corneliu Păltânea, i-a cerut să spioneze mai mulţi oameni de afaceri (din grupul Patriciu), pe fostul şef al Serviciului de Informaţii Externe, generalul Mihai Caraman, pe stareţul Iustin Marchiş şi grupul cipriotului Emilios Thoma.
Daca aveai pile, puteai deveni ofiţer acoperit fără nici o pregătire
De ce v-aţi oferit să lucraţi sub acoperire?
Marin Breajăn: Nu m-am oferit eu. Întâlnirea a fost pur întâmplătoare pentru că în acea perioadă, imediat după revoluţie, în ’90-’91, Păltânea răspundea de turism. Şi atunci a venit în staţiunea „Cheia”, într-o misiune pe care o avea în mod obişnuit. Acolo m-a găsit director al staţiunii.
Îl cunoşteaţi dinainte…
M.B.: Pe el îl cunoşteam dinainte, de când eram tineri. Aveam 18-19 ani… din ’74.
Păltânea v-a rugat să lucraţi pentru SRI?
M.B.: Nu imediat. Ne-am văzut o dată, ne-am văzut şi a doua oară şi pe urmă mi-a zis: „N-ai vrea să lucrezi, să intri în SRI?” Domnule, aş vrea. Nu pot să zic că n-aş vrea. Mi-a plăcut dintotdeauna şi mi-am dorit chestia asta. Nu aveam cum să ştiu la momentul respectiv ceea ce va urma şi cum vor evolua relaţiile dintre noi.
Şi v-a făcut nişte acte? Aţi semnat nişte documente?
M.B.: Am fost trimis la testări, la verificări medicale. Le-am luat pe toate la Bucureşti…
Aţi făcut şi nişte cursuri?
M.B.: Nu, n-am făcut nici un curs!
Dumneavoastră trebuia doar să livraţi informaţii. Despre cine?
M.B.: Să fac analize sumare, nişte propuneri eventual… Trebuia să livrez informaţii despre persoanele importante din toată zona turistică Cheia (Prahova) şi, dacă aveam relaţii, şi despre Măneciu şi Vălenii de Munte. Deci, cumva, cuprindea cam toată Valea Teleajenului, de la Văleni, în sus, spre Cheia.
Acolo erau nişte vile, cabane de lux ale fostului Partid Comunist Român. Şi, acolo, ce fel de turişti veneau?
M.B.: Acolo veneau oameni de afaceri, pentru că erau puţini care-şi puteau permite să vină la vila „Căprioara”, de patru stele.
Primii „clienţi”: Dinu Patriciu şi Sorin Roşca-Stănescu,
Despre cine aţi oferit dumneavoastră informaţii domnului Păltânea?
M.B.: Ofeream informaţii din discuţiile pe care le aveam cu musafirii…
Pe care le înregistraţi, le filmaţi?
M.B.: Nu! Nu le înregistram şi nici nu le filmam. Eu purtam discuţii cu oamenii şi numai dacă sesizam că există subiecte de interes pentru siguranţa naţională făceam un raport.
Despre cine aţi făcut rapoarte?
M.B.: Spre exemplu, veneau Roşca – Stănescu, Dinu Patriciu, Horia Rusu de la PL’93, care a murit.
Aţi dat rapoarte despre acest grup?
Da! Ei au închiriat vila „Căprioara” pe un an de zile.
Se întâlneau acolo? Discutau despre afaceri?
M.B.: Da, şi puneau la cale afaceri.
Spre exemplu?
M.B.: Constituirea ziarului Ziua.
SRI voia informaţii despre înfiinţarea unui ziar?
M.B.: Nu ştiu dacă SRI, Păltânea voia să ştie. (…) Mai mult decât atât, a amplasat în Vila Vânătorul (parte a aceluiaşi complex turistic unde Breajăn era director-nr) o staţie de ascultare. Am aflat mult mai târziu, în timpul incendiului de la Vila Vânătorul, că exista aparatură şi că se intercepta. (…) Când a luat foc, au intrat într-o panică extraordinară pentru că s-a constatat că incendiul provenea de la mansardă.(…) Şi acolo, în dulap au pus o ladă cu aparatură. Acolo (la mansardă-n.n.) veneau ofiţeri sub acoperire ca turişti, ca soţ şi soţie şi numai ei ştiau ce făceau acolo.
Plăteau?
M.B.: Nu plăteau.
Ştiaţi că sunt de la SRI?
M.B.: Ştiam, ştiam şi nu mă băgam.
Păltânea era interesat de generalul Caraman, fost şef SIE
M.B.: Un alt exemplu, făceam rapoarte din discuţiile purtate cu generalul Caraman, care locuia în zonă, şi care, pot spune că îmi era amic…
Să precizăm că generalul Caraman este fostul şef al SIE atât pe vremea lui Ceauşescu, o mare perioadă, cât şi după 1990, în primele luni. Eraţi foarte bun prieten cu generalul Caraman şi Păltânea v-a cerut să daţi informaţii.
M.B.: Da. Îl aveam ca obiectiv. Trebuia să raportez cu ce se ocupă. (…) Când m-am angajat în SRI i-am spus lui Păltânea că îl cunosc pe gen. Caraman. Când a auzit de Caraman a devenit brusc interesat de el (…)
Alt personaj pe care l-aţi urmărit care ar fi ?
M.B.: Stareţul Mănăstirii Cheia, Iustin Marchiş, care acum e la biserica Stavropoleos din Bucureşti. (…) Păltânea venea aproape lunar şi se caza la Vila Căprioara cu familia şi purtam discuţii cu el (…)
Războaie economice între protejaţii SRI
Ce altă grupare aţi mai urmărit?
M.B.: Fraţii Thoma. Relaţiile foarte apropiate ale lui Păltânea cu nişte ciprioţi, fraţi. Era vorba de un anume Emilios Thoma, despre care am aflat că a cumpărat ONT Carpaţi şi avea 30% din acţiuni la „Marriot” (hotel bucureştean), dar s-a certat cu (Fatih) Taher ( actionarul principal al hotelului). Dar, având fiecare legături secrete cu SRI, au apelat ambii la SRI, la Măgureanu ( fostul şef SRI până în 1997-n.n.), prin Păltânea. S-a rezolvat în favoarea lui Thoma, acţiunile ( cele 30%) rămânând la el. Pe urmă, acest serviciu trebuia să fie plătit, şi probabil că a fost plătit, şi de Thoma şi de Păltânea, prin relaţiile, lor. Apoi, am primit ordin de la Păltânea să fac firmă de impresariat artistic cu aceşti doi fraţi.
Adică trafic de carne vie?
M.B.: Da, dar am refuzat. Mie nu mi s-a părut a fi o chestie onorabilă, mai ales că aveam mai multe exemple în care Păltânea a mai păcălit şi italieni, şi alţi străini. I-am spus că nu-mi miroase a bine şi i-am spus că nu mă bag.(…) Pe urmă a mai fost o afacere cu porţelan.
Astea ar fi afaceri pe care aţi refuzat să le faceţi.
M.B.: Am refuzat să le fac. Pentru că, până la urmă, la traficul de carne vie, la nici o lună după, doi ciprioţi au fost reţinuţi de Poliţie pe Aeroportul Otopeni transportând femei pentru trafic de carne vie. Probabil că poliţiştii aveau şi ei informaţii, prin serviciul lor secret, „Doi ş-un sfert”, şi aşa i-au arestat. Până la urmă au ajuns nişte fotografii şi la mine şi i-am recunoscut.(…) De câteva ori Păltânea a fost invitat în Cipru şi toate cheltuielile au fost suportate de Emilios Thoma.
Pe vremea când eraţi ofiţer sub acoperire?
M.B.: Da, cu ajutorul lui Corneliu Păltânea, Emilios Thoma a devenit consul onorific al Ciprului în România. (…)
Păltânea neagă, dar documentele îl contrazic
Potrivit documentelor SRI (vezi facsimil), aflate la dosarul Tribunalului Militar Bucureşti care l-a condamnat cu suspendare pe Păltânea, Marin Breajăn a fost ofiţer SRI în două perioade, şi anume între 1992-1999, când a fost „acoperit” şi între anii 2001-2005, când a lucrat în centrala SRI. Contactat telefonic, Corneliu Păltânea a negat faptul că Breajăn ar fi fost ofiţer SRI, însă documentele oficiale susţin contrariul. În plus, la dosarul judecat (în şedinţă publică) la Tribunalul Militar există declaraţii ale ofiţerilor SRI Nicolae Colţan, Ion Stănescu şi Lungu Leonard Nicolae, „cadre cu funcţii de răspundere în SRI” care confirmă acţiunile abuzive ale lui Păltânea. Am solicitat în scris şi un punct de vedere de la SRI, care însă nu ne-a răspuns.
Roşca-Stănescu: „Ştiam că SRI ne urmărea”
Dintre actorii dezvăluirilor ofiţerului Breajăn am reuşit să luăm legătura doar cu Sorin Roşca – Stănescu, care a confirmat întâlnirile din staţiunea Cheia. „Ştiam că SRI ne urmărea. Cu Păltânea chiar m-am întâlnit. El mi-a arătat şi nişte documente din care rezulta că Ion Iliescu era omul KGB-ului, dar nu a vrut să ni le dea. Le-a băgat la loc, în fişet” ne-a declarat Roşca-Stănescu.