Un proiect de lege de modificare a Legii minelor nr.85/2003, iniţiat de doi parlamentari, unul din opoziţie (Toni Greblă) şi altul de la putere (Ruset), a fost adoptat deja de Senat şi se află acum în dezbatere la Camera Deputaţilor. Proiectul are acordul de principiu al Guvernului, precum şi avizul Consiliului Legislativ, ceea ce, având în vedere că este vorba de un proiect parlamentar, iar unul dintre iniţiatori este din opoziţie, este destul de surprinzător. Este bine de ştiut că el propune ca exproprierea terenurilor din zona destinată exploatării miniere să se facă, în numele statului român, de către titularul licenţei de explorare şi exploatare a minei.
Proiectul de lege propune eliminarea certificatului de urbanism sau, după caz, păstrarea acestuia doar cu titlu informativ, de fotografie a locului, accelerarea avizelor de mediu şi a emiterii certificatului de descărcare de sarcină arheologică, posibilitatea ca toate sumele necesare acestor proceduri să fie avansate sau suportate, la cerere, de către titularul licenţei. Proiectul prevede şi ca sumele necesare exproprierii să fie suportate de acelaşi titular al licenţei, şi nu de statul român, iar sumele stabilite cu titlu de despăgubiri să fie achitate doar proprietarilor care au hotărâre judecătorească de recunoaştere a proprietăţii. Dacă cineva ar intenţiona o suspendare a procedurii de expropriere, atunci va fi necesar ca el să depună în prealabil o cauţiune de 10% din valoarea imobilului expropriat. Proprietarii vor fi deci la latitudinea titularului licenţei: ori acceptă să se mute şi să primească ceea ce îi propune titularul licenţei, ori se judecă cu acesta (nu cu statul).
Deci, dacă nu ai hotărâre judecătorească ci, să zicem, un testament sau un contract scris de mână acum 100 de ani, nu primeşti nimic şi, în plus, mai eşti şi strămutat, urmând a te judeca cu titularul licenţei în următorii doi până la 20 de ani. Proiectul propune şi accelerarea scoaterii terenurilor arabile din circuitul agricol. De asemenea, proiectul propune ca plata taxei de explorare şi de exploatare să se facă nu statului roman (titularul dreptului de proprietate publică asupra resurselor subsolului), ci către autorităţile locale. Probabil, pentru ca titularul licenţei să le poata controla mai uşor. Orice primărie are nevoie de bani la buget, nu? În fine, proiectul propune prelungirea automată a licenţei cu toată perioada procedurilor de expropriere şi avizare.
Interesant este că, deşi Guvernul are unele obiecţii de formă la proiect, pe fond îl susţine. Desigur că, fiind vorba de aur şi alte resurse ale subsolului şi de două-trei potenţiale companii cu bani şi cu lobby eficient, Guvernul a putut fi uşor convins să susţină proiectul. Nu la fel s-a întâmplat cu proiectul legii insolvenţei particularilor (care îmi aparţine) şi cu OUG 50/2010 (care aparţine Guvernului).
Să nu uităm că, în plin proces de subscripţie a acţiunilor deţinute la Petrom (procedură eşuată lamentabil între timp), Guvernul anunţa senin că a prelungit acordul cu OMV şi Exxon de explorare petrolieră pe încă cinci ani de-acum încolo. Când lumea întreagă descoperă că banii nu mai sunt decât pseudoresurse, Guvernul României, împreună cu parlamentarii noştri, îşi înstrăinează rapid („accelerat”) resursele. Pe pseudobani, şi aceia puţini. Halal!
Gheorghe Piperea este profesor de drept la Universitatea Bucureşti
